MEMORABILIA: PROF. UNIV. CORNELIU ȘUMULEANU

“Numai educația şi disciplina legionară vor putea înfrâna imoralitatea şi corupția în care ne sbatem şi vor face, după cum zice Moța, “o țară ca Soarele sfânt de pe cer” (Corneliu Șumuleanu).

L-am cunoscut, acum câțiva ani, în cabinetul său de lucru din strada Săulescu, unde venisem să particip la o ședință a comitetului Ligii Culturale. Nu ştiu de ce această întâlnire mi-a rămas aşa de adânc întipărită în minte, încât, iată, îl văd şi acuma cum se ridică din fotoliul său, cum face câțiva paşi spre mine şi, cu un zâmbet abia schițat, dar aşa de sincer şi curat, îmi întinde mâna. Apoi îmi caută şi mie un loc şi până nu mă vede aşezat comfortabil într’un scaun, nu se aşează nici el. Această atitudine a sa, în aparență lipsită de semnificație, m’a impresionat totuşi, pentrucă ea îl arăta aşa de limpede pe omul fin şi delicat, mereu grăbit de a face bine şi a-i mulțumi pe cei din jurul său.

Era înalt, cu spete largi, bine zidit şi drept ca o lumânare. Trăsăturile feței arătau o severitate uneori aşa de aspră, încât i-ar fi trezit un sentiment de respect şi o atitudine ordonată până şi celui mai desordonat democrat. Dacă te uitai însă în ochii lui, te pătrundea până’n adânc lumina unei bunătăți calde şi fără de margini care te făcea dintr’odată să vezi în el pe omul lui Dumnezeu.

Avea o mână mare, plină, masivă şi caldă, în strângerea căreia se exprima parcă toată ființa lui sufletească. Din felul cum ti-o strângea pe a ta, îl simțeai numaidecât pe omul hotărît, energic, sever, dar în acelaşi timp nu se putea să nu surprinzi şi o sinceritate, o căldură, o comunicare dela suflet la suflet, care îți arătau o bunătate de inimă ce te copleșea.

Sever cu sine însuşi, era sever dar drept şi cu ceilalți; iubitor de ordine, nu suferea desordinea altora; pătruns de adevărurile şi valoarea științei, era aspru şi necruțător, cu cei ce-o profanau; caracter desăvârşit, pe omul lipsit de caracter îl socotea un tipar nereuşit, un monstru al naturii, şi nu era altă categorie de oameni pe care să-i fi disprețuit mai mult; stăpân pe sine în toate împrejurările vieții, când soarta îl lovea crunt, căuta să-şi ascundă durerea amară care-l chinuia în adâncuri, ca astfel să-i poată mângâia şi încuraja mai bine pe cei din jurul său.

Când ceasul cel rău a doborît-o pe Elvira Gârneață, cel ce i-a fost ca un părinte a stat dârz şi neclintit ca o stâncă, în fața acestei nenorociri. L-am văzut a doua zi. Era parcă mai palid, vorbea puțin, gesturile îi erau însă mai hotărîte. Voia să-si birue durerea, ca să poată ogoi sfâşierea lăuntrică ce-l topea pe bădia Ilie. I-am surprins atunci totuşi o neobicinuită clătinare a capului şi o uşoară tremurare a buzelor, care arătau limpede chinul ce-i rodea inima.

Exemplar rar şi nobil al Neamului său, durerile şi nedreptățile câte se abăteau asupra acestuia, îl revoltau adânc şi-l aduceau într’o stare de continuă frământare.

Om de știință positivă cu renume ce trecuse de mult hotarele țării, era totuşi înfipt cu toate tentaculele sufletulul său în credința noastră strămoşească pe care o cultiva şi căreia i se închina cu sfințenie.

Iubea tineretul şi-l ocrotea, idealul etnic şi social al acestuia i-a încântat inima şi i-a pătruns conștiința în aşa măsură, încât a fost unul dintre cei mai hotărîti sprijinitori şi apărători ai mişcării legionare.

Soarta care-a fost, de atâtea ori, ingrată cu el, nu i-a îngăduit să se împărtăşească şi el din bucuria care ne-a dat-o ziua de 20 Decemvrie 1937, preludiul biruinței celei mari a cărei apropiere el totuşi o presimțea.

A trecut dincolo de marginile acestei vieți în seara zilei de 15 Decemvrie 1937.

Dangătul durerii celei mari a răsunat din nou, chinuitor şi prelung, în sufletul legionarilor.

Căpitanul l-a însoțit până la mormânt.

Legionarii toți îl poartă, mereu prezent, în inima lor.

Neamul întreg i-a aprins o candelă care nu se va stinge niciodată. Poate fi şi aceasta o mângâiere pentru Doamna Clemence…

…Mâna lui cea plină şi caldă o simt şi acuma… ochii lui răspândesc fără încetare bunătatea lui Dumnezeu…

Claudiu USATIUC
Revista ICONAR, Cernãuti,
Anul III, Nr. 4, Decembrie 1937

___//___//___//___//___

   Născut în anul 1869. Elev al renumitului Profesor Emile Fischer la Berlin (câștigător al Premiului Nobel pentru descoperirile sale), după studii merituoase în Laboratorul Profesorului, Corneliu Șumuleanu se întoarce în țară unde începe să desfășoare o activitate intensă și variată.
   Asistent mai întâi în Laboratorul de Chimie Minerală al Profesorului Petre Poni, devine Profesor Universitar în anul 1907 când începe sa predea Chimia Medicală la Universitatea din Iași.
   A publicat numeroase lucrări privind chimia organică, analiza apei, vinului, etc.
   Vicepreședinte al Senatului României în 1919, el a avut cinstea de a citi decretul de unire al tuturor tărilor românești. Credința sa deplină într’un naționalism aprig, sprijinit pe o disciplină severă, l-a adus în primele rânduri ale Mișcării Legionare, fiind membru în Senatul Legionar.
   A căzut răpus de o boală necruțătoare la 15 Decembrie 1937. Mii de legionari și Iașul întreg l-au condus pe ultimul drum spre cimitirul “Eternitatea”, smeriți în fața marei autorități științifice și de luptător aprig pentru cauza Românismului de care s’a bucurat Corneliu Șumuleanu.
   A colaborat la numeroase reviste științifice din țară și din străinătate, printre care: “Anuarul Științific al Universității Iași”, “Buletinul Medical Național” (Iași), “Revista de Hidrologie”, “Mikrochemie”(Germania), “Bulletin Internationale du vin” (Franța), “Berichte”(Germania), ș.a.

OPERA (pe scurt):

-“Synthese von Dimethyl morphol, Isomethyl morphol”;

-“Sur l’aminovanilie”;

-“Mișelia unor prieteni”. Iași, 1926;

-“Les Methodes actuelles pour l’analyse des bones et des limons” (l’analyse d’un bone de Lețcani). Tipografia “Cultura”, București, 1936 (in colaborare cu Dr. Ing. M. Botezatu);

-“Analyse des Schlammes und des Wasser des Burnaz – Limans, Analyse des Wassers eine arteischen Brunnes und Analyse des Wassers des Schwarzen Meers bei Burnaz” in “Mișcarea Medicală Română”, Nr. 3 – 4, 1938, Craiova (in colaborare cu M. Botezatu si Maria Botezatu);

-“Analise de ape (Bălțătești) și săruri (Bălțătești)”;

-“Quelques Nouvelles Micromethodes pour l’Analyse de Vins” (in colaborare cu Dr. George Ghimicescu). Lucrare științifică prezentată la Congresul ținut la Beziers și Montpellier din 25 – 28 Octombrie 1935, distinsa cu medalia de bronz de către Oficiul Internațional al Vinului din Paris, Franța.

August 5, 2026 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară, Restituiri