URICAR – ARDEALUL de Nichita MoÅŸneguÅ£u

MunÅ£i sculptaÅ£i în boltă-albastră, Primăvara verde’n trene
Vă’mpletesc legionarii în cosiÅ£i de Cosânzene
Horbotirea nestimată peste ochiul nemuririi
Osanalelor din bucium, doine’n plaiul întregirii.

Drept în piscuri luminate, peste albii ÅŸi’n ogoare
Legiunile creştine scriu în veac slove de soare
Şi-ţi împodobesc cu stele şi rubine viitorul
Şi în piatră legea Firii, treaz o sapă azi poporul.

Val de-avânt pornit din Tisa, plug de gând peste ponoare
Rezemat cu fruntea’n Nistru, durezi neamului pridvoare,
Cum odată Dacul aprig în privirea lui de gruer
ÃŽnchega o’mpărăţie dintr’o turmă ÅŸi un fluer…

Stau nădejdile ‘nÅŸirate, perle pe răboj de vreme,
Zile mari de sfinte glorii bat în suflet să ne cheme
Şi din sângele lui Cloşca, Horia şi-a lui Crişan
Azi descalecă la tine Craiul-Verde-Căpitan…

Şi în urmă-i plivitorii plaiurilor noastre vin
Pregătiţi să smulgă spinii, plini de ură şi venin,
Să-i arunce graşi de lene, să-i înghită foc şi pară
Iar în urmă brazdă nouă, tragă – “Totul pentru Å¢ară”.
Nichita Moşneguţu
Din vol. de poezii “Totul pentru Å¢ară”, 1937

May 10, 2014 · admin · No Comments
Posted in: MiÅŸcarea Legionară