COLIND DE AN NOU – Teofil Lianu

^*)Iarnă, creangă de omăt,
drumuri albe până hăt…
Sub pădure: mărgărint
și ştergare de argint.

Din hotar până’n hotar,
jaf de fulgi cât fluturi: dar;
pas de îngeri şi troian
pân’ la brâu din lan în lan.

Drum de sănii, până’n leat.
Tata – stea a săgetat, 
stea albastră. Căpriori,
noaptea pe la cântători.

Ţara, câtu-i lungă, hăi!
câtu-i lată, zurgălăi, 
roi de stele, măr domnesc
ș’un plug nou, împărătesc.

Un colind frumos de-un ceas
și-o fântână ce-a rămas
desvelită lângă cer, 
Lerui, Doamne, Lerui-Ler.

Munţi de lună şi voinici
și luceferi de arnici 
și de aur, grâu frumos,
cum e faţa lui Hristos.

Din Curcubeu peste țară (I). Revista Iconar, Cernăuți. I, Nr. 4, 1935.
^*)– “Colind de An Nou” (metaforic pentru plugușor – N.N.).

Vezi și: Colind

Teofil LIANU

FRUNȚI SPRE CER