Dragoș Protopopescu despre Prof. Ion Petrovici

Ostașii învățământului românesc

Buna Vestire. Anul I, Nr. 256, Vineri 7 Ianuarie 1938

   Prof. Ioan Petrovici, noul ministru al Educației Nationale, a ținut să fie cel mai civilizat membru al cabinetului, stând de vorbă, «pe calea undelor» — cum singur se exprimă, cu cei a căror soartă și carieră cad în sarcina departamentului său: «ostașii învățământului românesc».
   Țin să relevez aceasta, din pricină că dascălii sunt din categoriile noastre de muncitori ai binelui public, — e un loc comun a o mai spune — categoria cea mai neglijată.
   Dela rămânerea de învățători, cu miile, pe drumuri, la suspendarea lefurilor de șase și șapte luni de zile, și de aci la nepărtinirile diverselor curbe și desființările de posturi, toate guvernele — cu excepția d-rului Anghelescu, care s’a împotrivit cu advărată bravură — au experimentat dureros pe spinarea funcționarilor acestora ai luminei.
   Prof. Ioan Petrovici, care mai presus de orice rămâne un mare profesor, filosof de substanță, ține să meargă în linia distinsului său înaintaș, mărturisindu-se al profesorimei, părtaș al nevoilor ei, acum ca ministru, cum a fost și până eri ca membru al familiei.
   A fost prin urmare o delicată atenție din partea d-sale să dea ca primă circulară a sa ministerială asigurarea că sporul de salarii recent realizat de Dr. Anghelescu va fi menținut și sub Domnia-sa.
   Dar noul ministru al Educației Naționale nu s’a mulțumit să se adreseze numai pancreasului profesorimei române, oricâtă atenție i se cade acestuia de sărbători.
   Într’o poetică conferință la Radio — fiindcă mai întâi ea constitue o frumoasă pagină de stil — Prof. Petrovici s’a mai adresat și acelui «suflet și entuziasm» care (cu lefuri mari sau mici) trebue să comande dela orice loc activitatea școlară, în slujba acelei finalități de neam care e: cultura.

   «În primul rând, nouă, slujitorilor școalei ne revine să desăvârșim risipirea unei calomnii, meșteșugit țesută și vânturată de dușmanii neamului nostru, anume că nu suntem un adevărat popor de cultură și un adevărat factor de civilizație.
    Exploatându-se anumite fapte secundare care nu sunt absolut caracteristice, s’a izbutit totuși în anumite cercuri streine să se strecoare acea opinie greșită și să se nască întrebarea dacă noi merităm realmente să stăpânim aceste pământuri bogate, oricât ne-ar da dreptul la ele trecutul nostru istoric și prezența noastră etnică».
    Prof. Petrovici vede în școală primul instrument chemat să «spulbere această sfruntată minciună», prin menirea pe care o are de a «înălța în sufletele ucenicilor, deasupra subsolului de instincte și porniri egoiste, un etaj mai luminos, mai nobil și mai dezinteresat, o regiune de comandamente superioare».
    Cuvinte rare, înaltă apologie a culturei, — un motto cum nu se poate mai nobil la o activitate ministerială dela care suntem îndreptățiți să așteptăm toate roadele.

Dragoș Protopopescu

November 29, 2023 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară, Restituiri