Radu Gyr despre Dragoș Protopopescu, romanele “Tigrii” și “Fortul-13”

DRAGOȘ PROTOPOPESCU

Buna Vestire. Anul II, Nr. 258, Luni 10 Ianuarie 1938

    Îmi sunt antipatice mărțişoarele oferite numai din complezență. Nu cultiv elogiile gratuite și nu împletesc cununi de mirt pe care să le dăruesc oricărei frunți într’o risipă egală și fără discernământ. Crescută în disciplina unei şcoli estetice, penița mea îi poartă amprentele şi nu scrie laude decât atunci când vibrează sincer în fața unui vers îmbrăcat în hlamidă, în fața talentului, în fața unui esseu în care inteligența aprinde tăişuri solare şi joacă, în ape, răsfrângeri de hangere.
    Complexitatea de spirit a d-lui Dragoş Protopopescu excită condeiul şi provoacă dorința de a-i închina un medalion.
    Căci trebue să iubeşti deopotrivă, în scrisul lui Dragoş Protopopescu, eleganța stilistului, cumulul de erudiție, adâncimea esseistului şi cupa spumoasă de şampanie a vervei umoristului.
    Jonglând cu flăcări şi cu crizanteme, ținându-şi echilibrul pe un vârf de spadă, tachinând azurul şi explorând profunzimi de oceane de unde apare cu buzunarele doldora de stele marine, Dragoş Protopopescu e, permanent, o explozie de inteligență şi talent. Îi savurezi studiile engleze; îi admiri aristocrația traducerilor din Shakespeare, te încântă bogăția imagistică şi lexicală din paginile lui epice, precum şi «eroii» pe cari îi migăleşte în filigram de preț; îi iubeşti nervozitatea scrisului, paradoxurile şi rafinamentul, şi te laşi obsedat de toate steepurile virtuoze pe care metaforele sale, ca nişte ghesuri îndrăcite, le joacă între ridourile de lamé ale stilului.

    «Tigrii», ultimul roman al acestui recalcitrant amant al junglelor siderale, aruncă, peste cititori, o risipă de comete și oglinzi, o jerbă verde de baladă eroică şi inimi viteze aprinse ca nişte felinare de aur.
    «Tigrii» sunt frați de cruce şi de sânge cu «Fortul n-rul 13». O întreagă cale lactee le uneşte. În «Tigrii» reapar, se completează psichologiceşte şi se dinamizează epic figurile din «Fortul 13»: general Vioi Brancovan, Mişu Beroniade, Eulampe Sibică, Părintele Joia, Jean-Marie Vauban, cărora li se adaogă, pitoreşti şi antrenante, acelea ale lui Blondor, profesorul Ion Zale, Neculai Fătu, Fănică Anastaz…
    Citindu-i cele două volume, pe Dragoş Protopopescu îl îndrăgeşti şi mai mult pentru florete şi pentru azururi. Pentru dublul salt mortal, pierrot-ul şi arlechinul din gând. Pentru causticitatea, floarea de salcâm şi tumba micului domn de zăpadă din vârful peniței. Şi pentru steagurile din suflet, verzi şi legionare.
    Scrisul lui Dragoş: colombini şi cyrano; costum buresc de carnaval şi patriciană togă.
    În «Tigrii», lângă avalanşe de vervă şi umor, mijeşte, uneori, o lacrimă şi se învăpăiază nobile steme de eroism.
Tinerețea unei țări întregi dă năvală, chiue epic şi se grămădeşte în paginile cărții…
   În locul unei captivități jilave, Dragoş Protopopescu a ridicat un fort de vervă şi de stalactită pentru primăverile întemnițate cari au fost legionarii, — pentru cerbii tineri din inimile lor.
    Două portrete magistrale — al generalului Vioi Brancovan şi-al lui Neculai Fătu — tăiate, cu inel de diamant, din cleştar şi din epos, se înalță dominatoare, spumând de viață şi incendiate de suflet.

Radu GYR

Nota bene: – Arestat în anul 1948 de brutele securității comuniste pe Șos. Kiseleff din București, Dragoș Protopopescu încearcă să se sinucidă tăindu-și arterele dela mâna stângă cu o lamă pe care o avea permanent asupra lui. Expediat sub pază la spital, se vindecă. Este torturat în chip sălbatic. Ridicat apoi de agenții securității comuniste, “în momentul în care ascensorul trecea prin dreptul plafonului unuia dintre etaje, și-a băgat capul sub plafon și a fost decapitat” (mărturie expusă de Gabriel Bălănescu în cartea sa: “Din împărăția morții”, Editura “DACIA”, Madrid, 1981).
Un critic literar cu funcții mari în vremea vechiului regim și slujbaș al Securității, pre numele său Dan Grigorescu, încercând să exculpe sinistra instituție, amintea pe undeva că “Protopopescu era terorizat de spectrul răzbunării legionare” (sic! – în anul de grație… 1948), acesta fiind unul din motivele care l-au mânat să se sinucidă. Orice alte comentarii la adresa culturnicului și ienicerului comunist sunt de prisos…

November 30, 2023 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară, Restituiri