Ne vom întoarce într’o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se’ntorc din nori
Sau cum se’ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într’o zi…
Și cei de azi cu pașii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți
Cum vom pătrunde’ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușori, ținându-ne de mâni,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile’n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
ÃŽn toate dragostele noi
Și’n cântecul pe care È™i-l
Vor spune alții, după noi.

În zâmbetul ce va miji
Și’n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânță’n taina lor.

Noi, cei pierduÈ›i, re’ntorÈ™i din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne’napoiem È™i’n disperări,
Și’n răni ce’n piepturi se ascund.

Și’n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri,
Va sângera sau va iubi.