“Dragii mei, ţara e plină de tabere. Pretutindeni e ordine. Lumea este mulţumită de munca şi purtarea noastră. Fiţi cu toţii pătrunşi că zi cu zi şi ceas cu ceas pregătim un mare viitor acestui neam românesc” – Codreanu, 1936
Eri, la cele 11 cantine scolare din cuprinsul municipiului, a fost servit acelas număr de mese ca si în ziua de 21 Oct., crt, adica 1525. Mesele au fost deasemeni împărtite copiilor sărmani, cari fie că situatia pauperă a părintilor nu le permit o masă omenească, fie că parintii lor se află concentrati, sau nu au de lucru. La aceste cantine li se serveste o masă consistentă, compusă dintr’o supă si o mâncare. La cantina “Voevodul Mihai” au fost servite pe ziua de 21 Oct., 647 de mese refugiatilor, 245 intelectualilor si 503 mese la muncitori, în total 1396 de mese. La cantina “Abator” s’au servit dimineata 67 ceaiuri, iar la prânz 150 de mese.
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
În ziua de 8 Mai am plecat, unii cu trenul, altii pe jos. Total 26. N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealtã, nici bani, nici mâncare. Am tras la Lascãr, care ne astepta bucuros.
– Bine ati venit, Domnilor, cãci târgul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate, vãzându-vã, îsi vor mai tãia din obrãznicie. Noi, o mânã de crestini, suntem terorizati de ei.
În sfârsit s-au format mai multe delegatii care sã meargã pe la casele crestinilor sã cearã cu împrumut sape, hârlete si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a fãcut o rugãciune. Mai mult de o sãptãmânã am muncit cu totii, sã ajungem la pãmântul sãnãtos, cãci spre nenorocul nostru pe locul ace la, timp de 50 de ani tot târgul aruncase gunoi care ajunsese în unele locuri pânã la 2 m grosime. Ajutati de câtiva cãrãmidari de meserie, dintre care mi-aduc cu drag aminte de mos Chirosca, am început sã frãmântãm lutul si sã facem cãrãmizi. Eram împãrtiti în echipe de câte 5 si fiecare fãceam câte 600 de cãrãmizi, în total 3.000 de cãrãmizi pe zi.
Născut la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, dintr’o familie de preot. Studii la liceul “Neagoe Basarab” din Câmpulung, “Gh. Barițiu” din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea “Humbold”din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Discipol al lui Nae Ionescu. Colaborează la diverse publicații naționaliste, în special la ziarul “Cuvântul” condus de Nae Ionescu, ziar de mare factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți, mulți alți intelectuali făcând parte din generația legionară, unde scrie numeroase articole de substanță, studii de economie și politică. Românismul desemnant al generației legionare, marele intelectual l-a definit simplu: “- A însemnat să fim noi înșine…” (vezi lucrarea “Petre Țuțea – Între Dumnezeu și Neamul meu”, Fundația Anastasia, București, 1992).
PETRE ȚUȚEA
În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi Director în Ministerul Economiei Naționale. După invazia comunistă în România, Petre Țuțea este arestat și condamnat de noul regim mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (București, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor repetate la care a fost supus de torționarii comuniști: “- Tot ce-am suferit – declara Petre Țuțea -, aș fi neconsolat și aș fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniță… dacă n’aș fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinței unui mare popor… greu de istorie și de viitorul lui strălucit”. (ibidem)
October 7, 2011
· 
admin · 
No Comments 
Posted in: Mişcarea Legionară
De după zăbrele, întind
