Vor vedea BiruinÅ£a legionară. Și în ziua aceea, desarmaÅ£i, biruiÅ£i, zăpăciÅ£i – aÅŸa infami cum sunt – vor încerca să strige: “Trăiască Legionarii!”
AveÅ£i cuvântul meu că le vom răspunde: “ÃŽnapoi canalii!”
Căci după sute de ani de triumf a Canaliei, a sosit ceasul ca ea, CANALIA din mijlocul Românilor, să fie strivită!
Eri, la cele 11 cantine scolare din cuprinsul municipiului, a fost servit acelas număr de mese ca si în ziua de 21 Oct., crt, adica 1525. Mesele au fost deasemeni împărtite copiilor sărmani, cari fie că situatia pauperă a părintilor nu le permit o masă omenească, fie că parintii lor se află concentrati, sau nu au de lucru. La aceste cantine li se serveste o masă consistentă, compusă dintr’o supă si o mâncare. La cantina “Voevodul Mihai” au fost servite pe ziua de 21 Oct., 647 de mese refugiatilor, 245 intelectualilor si 503 mese la muncitori, în total 1396 de mese. La cantina “Abator” s’au servit dimineata 67 ceaiuri, iar la prânz 150 de mese.
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
În ziua de 8 Mai am plecat, unii cu trenul, altii pe jos. Total 26. N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealtã, nici bani, nici mâncare. Am tras la Lascãr, care ne astepta bucuros.
– Bine ati venit, Domnilor, cãci târgul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate, vãzându-vã, îsi vor mai tãia din obrãznicie. Noi, o mânã de crestini, suntem terorizati de ei.
În sfârsit s-au format mai multe delegatii care sã meargã pe la casele crestinilor sã cearã cu împrumut sape, hârlete si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a fãcut o rugãciune. Mai mult de o sãptãmânã am muncit cu totii, sã ajungem la pãmântul sãnãtos, cãci spre nenorocul nostru pe locul ace la, timp de 50 de ani tot târgul aruncase gunoi care ajunsese în unele locuri pânã la 2 m grosime. Ajutati de câtiva cãrãmidari de meserie, dintre care mi-aduc cu drag aminte de mos Chirosca, am început sã frãmântãm lutul si sã facem cãrãmizi. Eram împãrtiti în echipe de câte 5 si fiecare fãceam câte 600 de cãrãmizi, în total 3.000 de cãrãmizi pe zi.
Născut la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, dintr’o familie de preot. Studii la liceul “Neagoe Basarab” din Câmpulung, “Gh. BariÈ›iu” din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea “Humbold”din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Discipol al lui Nae Ionescu. Colaborează la diverse publicaÈ›ii naÈ›ionaliste, în special la ziarul “Cuvântul” condus de Nae Ionescu, ziar de mare factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu È™i mulÈ›i, mulÈ›i alÈ›i intelectuali făcând parte din generaÈ›ia legionară, unde scrie numeroase articole de substanță, studii de economie È™i politică. Românismul desemnant al generaÈ›iei legionare, marele intelectual l-a definit simplu: “- A însemnat să fim noi înÈ™ine…” (vezi lucrarea “Petre ÈšuÈ›ea – ÃŽntre Dumnezeu È™i Neamul meu”, FundaÈ›ia Anastasia, BucureÈ™ti, 1992).
PETRE ÈšUÈšEA
ÃŽn cadrul Guvernului NaÈ›ional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre ÈšuÈ›ea a îndeplinit funcÈ›ia de Șef de Serviciu È™i apoi Director în Ministerul Economiei NaÈ›ionale. După invazia comunistă în România, Petre ÈšuÈ›ea este arestat È™i condamnat de noul regim mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (BucureÈ™ti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor repetate la care a fost supus de torÈ›ionarii comuniÈ™ti: “- Tot ce-am suferit – declara Petre ÈšuÈ›ea -, aÈ™ fi neconsolat È™i aÈ™ fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniță… dacă n’aÈ™ fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinÈ›ei unui mare popor… greu de istorie È™i de viitorul lui strălucit”. (ibidem)
Imi întinsesem oasele pe rogojină
Noaptea pela straja dintâi
Cu opaiţul pâlpăindu-mi lumină
La căpătâi…
Åži deodata: “Leroi Domnul: Leroi Domn…”
Credeam că m’ajunsese visul prin somn
Sau poate că vreo vedenie…
Dar nici că dormeam ÅŸi’n jurul meu nici Å£ipenie!
Şi-a doua oară la fel:
“Leroi Domnul! Cine-i ca El!”
Şi numai cât
Din tavan o văpaie
A coborât
La mine’n odaie… Read the rest of this post »
In Bucovina ta cu vechi stejari
Şi piepturi oţelite de prigoane,
Batalioane de legionari
Stau treji şi-aşteaptă ordin, Căpitane.
Un semn aşteaptă toţi şi vor porni
Să lupte pentru Tine mic şi mare
Si de n’or fi de-ajuns, s’or răscoli
Si morţii din morminte seculare.
Că s’or schimba stejarii în flăcăi
Cu piepturi largi şi frunţi în cer înfipte;
Vor hohoti de chiot munţi şi văi
Ca’n vremea voevozilor din cripte… Read the rest of this post »
“Tot ce-È™i poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înÈ›elept, mai curat, mai muncitor È™i mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea È™coala legionară! Un om, în care să fie dezvoltate, până la maximum, toate posibilitățile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru…
Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptății; cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile măririi lui…”
September 24, 2011
· 
admin · 
No Comments 
Posted in: Mişcarea Legionară
De după zăbrele, întind
Imi întinsesem oasele pe rogojină
