REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ DIN BUCOVINA, “GĂRZILE DECEBAL”, “GRUPUL BLĂNARU” ŞI DIN ZONA PRAHOVEI (PLOEŞTI)

Notele aparțin Securității: Organizația subversivă “GĂRZILE DECEBAL” de pe muntele Bancu-Vatra Dornei.

Organizația subversivă “GĂRZILE DECEBAL” de pe muntele Bancu-Vatra Dornei, în marș prin pădure în luna Septembrie 1949, înainte de a fi depistată.

Membrii organizației subversive “GĂRZILE DECEBAL” în timpul construirii bordeiului de pe muntele Bancu.

This image has an empty alt attribute; its file name is legion-rez7-1-1024x616.jpeg

Doi din membrii organizației subversive “GĂRZILE DECEBAL”, care au reușit să dispară în timpul operației din 14.XII.1949, fiind arestați în 1951 pe muntele Giumalău. A doua fotografie (jos) reprezintă bordeiul în care au fost adăpostiți cei de mai sus pe muntele Giumalău.

GRUPUL DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ “BLĂNARU” DIN CÂMPULUNG-MOLDOVENESC:

“Bandele Blănaru”. Securitatea a susţinut că Vasile Blănaru şi George Ungureanu conduceau o organizaţie subversivă legionară în oraşul Câmpulung Moldovenesc. Primul avea să susţină în memoriile sale că el era legionar, dar că acest “grup” a fost de fapt o invenţie a Securităţii. Vasile Blănaru zis Cezar Flamură a fost arestat ca legionar în 1949 şi a făcut cinci ani de închisoare, trecând pe la Aiud, Jilava şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. George Ungureanu s-a născut la 12 aprilie 1912 în Câmpulung Moldovenesc. A lucrat o vreme la Ministerul Economiei Naţionale din Bucureşti, iar la începerea celei de-a doua conflagraţii mondiale a fost mobilizat şi a participat la luptele de pe frontul de Răsărit. După încheierea războiului s-a stabilit în comuna Boroşneul Mare, din judeţul Trei Scaune (Covasna). Refuzând să intre în slujba Securităţii, a fost arestat, dar, reuşind să scape de sub escortă a stat ascuns timp de şapte ani. S-a predat în 1956. Pus în libertate, a lucrat la Trustul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc. Ungureanu a fost arestat în februarie 1958. La percheziţie i s-a găsit un manuscris realizat în perioada în care stătuse ascuns, ceea ce avea să fie un motiv în plus pentru a fi maltratat, dar şi probă pentru proces. Unul dintre informatorii utilizaţi de poliţia politică în legătură cu acest grup a fost Ilie Grigorovici, fost agent al Siguranţei, închis o vreme la penitenciarul Făgăraş, care după întoarcerea de acolo intrase în serviciul Securităţii. Un alt arestat a fost Roman Uriciuc, la percheziţiile făcute la domiciliul acestuia găsindu-se două-trei puşti descompletate şi o mână de cartuşe ruginite, de pe vremea austriecilor, ceea ce în ochii Securităţii era un adevărat arsenal. Ancheta s-a desfăşurat timp de 14 luni la Securitatea din Suceava, pentru a-i determina pe arestaţi să semneze declaraţiile fiind folosită bătaia, dar şi înfrângerea voinţei cu ajutorul medicamentelor administrate din abundenţă. Între torţionari s-a evidenţiat căpitanul Harry Feller, şeful anchetei. Procesul s-a desfăşurat la Botoşani, în aprilie 1959, completul de judecată fiind format din magistraţi de la Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti. Lotul era compus din 36 de persoane, mai mult de jumătate necunoscute de principalii acuzaţi. În fapt, ca mai toate procesele politice din acei ani, “a fost un spectacol de teatru, ca să nu zic circ”. Dezbaterile au durat trei zile, inculpaţilor nefiindu-le permisă apărarea. Cei care şi-au schimbat declaraţia în timpul procesului fiind cumplit bătuţi după audieri (ceferistul Vasile Nisioi şi fierarul Precup Sfarghiu, ambii din Câmpulung Moldovenesc), cum s-a întâmplat şi cu unii martorii favorabili (bătrânii ţărani Gavril Mândrilă, 84 de ani, şi Nichifor Piticar, 82 de ani, amândoi din Câmpulung Moldovenesc), doar celor mincinoşi luându-li-se în considerare declaraţiile (spre exemplu, Gabor Constantin). Au existat şi martori care au evitat să-i acuze în instanţă pe unii inculpaţi, deşi avuseseră divergenţe cu aceştia în anumite perioade. Spre exemplu, un anume curelar Lang, evreu de etnie, deşi fusese bătut de Costan Cocuţa în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941 a declarat la procesul din 1959 că nu îl cunoaşte, doar pentru a nu-i agrava situaţia.

După proces, acuzaţii au fost depuşi în penitenciarul Botoşani. Prin sentinţa nr. 83/20 aprilie 1959, a Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, sub acuzaţia de constituire într-o organizaţie subversivă şi de pregătire a “insurecţiei contra statului”, au fost acordate nu mai puţin de cinci condamnări la moarte: Vasile Blănaru zis Cezar Flamură, scriitor, George Ungureanu, funcţionar, Alexandru Ionescu, preot, Cristofor Dancu, profesor, şi Roman Uriciuc, tipograf. Imediat ce le-au fost aduse la cunoştinţă pedepsele, toţi cinci au fost puşi în lanţuri. Alte condamnări în acelaşi proces au mai primit: Gheorghe Crăciunescu-Calinic (cumnatul lui George Ungureanu), 25 de ani muncă silnică; Precup Sfarghiu, 22 de ani muncă silnică; Arcadie Bruja, Vasile Nisioi şi Constantin Cocuţa, câte 20 de ani muncă silnică; Petre Ungureanu (fratele lui George Ungureanu), Claudiu Forgaci, Georgescu, Nic. Gasinschi şi Ipolit Piticar, 16 ani temniţă grea fiecare. În acest lot nici o pedeapsă nu a fost mai mică de 16 ani. La îndemnul unor ofiţeri din penitenciarul Botoşani, inclusiv a comandantului acestuia, “oameni cu suflet”, Vasile Blănaru, George Ungureanu, Cristofor Dancu, Roman Uriciuc şi Alexandru Ionescu au înaintat memorii pentru graţierea lor, care au fost însă respinse. La sfârşitul lunii iunie 1959 au fost transferaţi la Jilava, unde au stat în Camera Zero, a condamnaţilor la moarte. Ei au fost salvaţi de Decretul nr. 162, din 5 mai 1960, prin care pedeapsa capitală le-a fost comutată în muncă silnică pe viaţă. Drept recompensă pentru zelul depus în anchetarea acestor “bandiţi”, căpitanul Harry Feller a fost avansat la gradul de maior, iar locotenentul Toader Benea la cel de căpitan. În afară de lotul de mai sus, au mai existat două loturi în legătură cu acest “grup”. Din primul lot cunoaştem câteva sentinţe: Grigore Buta, 25 de ani muncă silnică; Crăciun şi Gheorghe Blănaru, câte 16 ani temniţă grea; Grigor Blănaru, 10 ani; Ion Maricari, 8 ani; Artenie Gînscă, 6 ani; Leon Bărbînţă, 5 ani, cea mai mică pedeapsă. Procesul celui de-al treilea lot s-a desfăşurat la Bucureşti, unde nici o pedeapsă nu a fost mai mică de 10 ani. Ştim că Sebastian Popescu şi Dumitru Mănescu au primit câte 25 de ani muncă silnică, iar Tomescu 20 de ani muncă silnică. Cei cinci foşti condamnaţi la moarte au fost transferaţi apoi la Aiud. Vasile Blănaru avea să fie cunoscut aici pentru dinamismul său şi pentru faptul că mereu se angaja în acţiuni protestatare faţă de conducerea închisorii. Toţi aveau să fie eliberaţi în 1964. Bunăoară, George Ungureanu care a ieşit de la Aiud la 30 iulie 1964, şi-a manifestat ulterior talentul literar şi a publicat în diferite reviste, inclusiv câteva volume, conţinând proză şi versuri.

Dorin Dobrincu – Grupuri „minore” din rezistenţa anticomunistă bucovineană (1948-1961).

Mai jos, aspecte diverse de la perchezițiile efectuate de Securitate la URICIUC ROMAN, șeful organizației legionare din Cîmpulung, membru al grupului “Blănaru” menționat mai sus. Toate notele explicative despre cele descoperite aparțin Securității:

Material legionar şi fascist găsit la locuința lui URICIUC ROMAN din Cîmpulung.

Armament şi muniție găsite la locuința Iui URICIUC ROMAN șeful organizației legionare din Cîmpulung.

Armament şi muniție găsite la locuința Iui URICIUC ROMAN șeful organizației legionare din Cîmpulung.

Soţia lui Roman Uriciuc, fotografiată în timp ce scotea primele cartuşe aflate în ascunzătoarea din podul casei.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 22, f. 24)

Gavril Uriciuc (tatăl lui Roman Uriciuc) fotografiat alături de armele păstrate într-o cutie specială din podul grajdului.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 22, f. 15)

ZONA PLOEŞTI – REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ

M.A.I.=REGIUNEA PLOEŞTI=

-15 noembrie 1956-

– SCURT ISTORIC –

In luna noembrie 1956 organele Securității din Regiunea M.A.I. Ploești, au trecut la lichidarea unei întinse și ramificate organizații contrarevoluționare, condusă de PETRESCU DUMITRU zis MARINARU – comerciant chiabur, membru in Comitetul Județean P.N.Ţ. Maniu Prahova, care trăia in ilegalitate din 1947 și FLOREA PETRE zis COSTACHE – învățător epurat, legionar, fost șef de garnizoană, ambii din com. Puchenii Mari Raionul Ploești Reg. Ploesti.

Din materialul capturat cu ocazia lichidării organizației, precum si din primele cercetări, rezulta ca cei doi arătați mai sus (DUMITRU PETRESCU zis MARINARU deja in ilegalitate fiind), împreună cu alți membri ai Comitetului Județean, in 1948 au fost au fost convocați la București de către Dr. PETRESCU GHEORGHE medic, presedintele organizației Județene P.N.Ţ. Prahova, pentru a se sfătui asupra oamenilor care vor fi puși în funcții administrative cu ocazia schimbării regimului, pe care o asteptau de la o zi la alta. De la această dată cei doi, au dus o activitate intensă organizată în rîndul țăranilor din comunele din împrejurimi.

Intre timp Dr. PETRESCU GHEORGHE si ŢIGĂNESCU DUMITRU fiind arestați de către organele Securitatii din Bucuresti (nerecunoscând nimic despre activitatea lor clandestină, au fost condamnați doar la detenție administrativă), DUMITRU PETRESCU zis MARINARU si FLOREA PETRE zis COSTACHE în 1951 i-au inițiativa înființării unui Comitet Județean Provizoriu cu sarcina de a verifica fidelitatea față de partid a fruntașilor P-N-Ţ-sti si de a-i îndruma spre activitate organizată pe cei care se dovedesc a fi de încredere.

Continuandu-și activitatea politică ilegală pînă la arestare DUMITRU PETRESCU zis MARINARU, după eliberarea din închisoare a Dr. PETRESCU GHEORGHE si a lui DUMITRU ŢIGĂNESCU, din 1954 reia legătura cu aceștia care îl informează în tot timpul despre situația politica internă și internațională, îl încurajează și îl îndeamnă la “rezistență în continuare”, iar începînd din iulie 1956 organizează chiar ajutorarea lui materiala.

In ceace privește pe numitul FLOREA PETRE zis COSTACHE, acesta nemulțumit de linia pur national-tărănistă a activității lui DUMITRU PETRESCU zis MARINARU, precum si de faptul că funcțiile de răspundere după căderea regimului se proecteaza a fi acordate exclusiv taraniștilor, in 1952 parasește organizația lui DUMITRU PETRESCU zis MARINARU si înființează o grupare subversivă proprie cu caracter legionar, denumită “GRUPAREA DE LUPTĂ SI DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ”, denumire pe care o schimba in anul 1955 in “MISCAREA NAŢIONALĂ”.

Această organizație care si-a desfășurat activitatea de asemenea pină în ultimul timp, este și ea în curs de lichidare.

Cu ocazia lichidării organizației, s-a capturat armament și un mare volum de documente subversive, printre care programul și statutul organizației, procese verbale de ședințe, discursuri ținute la ședințe, scrisori și altele.

Metodele de păstrarea materialului subversiv, precum și unele aspecte din conținutul materialului, se arată în acest album.

Material subversiv găsit la PETRE FLOREA COSTACHE șef de garnizoană legionar, alt „comandant” al organizației (acest material a fost conceput de acesta după ce s’a despărțit de organizația National – Tarănească a lui PETRESCU DUMITRU zis MARINARU și și-a creiat propria organizație intitulată „Grupul de luptă și rezistență anticomunistă”).