Anișoara Odeanu: CĂPITANUL, CEL FĂRĂ DE MOARTE
Sunt doi ani de când sfântul nostru Căpitan a fost asasinat mișelește.
Doi ani în care – fără El – am înotat prin Mlaștina Deznădejdii.
Fără El putând fi văzut cu ochii vieții vremelnice, dar cu El în sufletul nostru, în care ochii se deschid spre veșnicie.
Nicăieri nu l-am mai găsit în afară, dar puternic a crescut în noi, ca un falnic munte învăluit hieratic de neguri cu vârfurile în stelele veșniciei.
Și, din ce dorul de El ne-a fost mai mare, ne-am întors mai mult în lăuntrurile noastre, în lăuntrurile vieții fără moarte, unde El străjuia, neclintit și necuprins de mare.
În necurata noapte a sufletului nostru, nu e moartea, acolo e veșnicia. Noi nu ne mai temem să trăim acolo, clădim acolo, pentru învierea vestită de Căpitan.
Ceea ce pentru alții însemnează „moarte”, pentru noi e prilej de cântece victorioase. Acolo, în străfundurile sufletului, unde ceilalți se tem să coboare, pentru că îi învăluie întunericul și disperarea, noi trăim limpede și cu liniște, fiindcă acolo îl vedem pe Căpitanul nostru cel fără de moarte.
Mlaștina Deznădejdii a însemnat pentru noi ruperea ultimelor legături cu viața. Am trecut din viață în veșnicie, din afară înăuntru – și iată lumina cea mare a răsărit, zările izbăvirii ni s’au deschis. Biruința noastră cea mare se va întâmpla acolo, noi mergem pe drumul jertfei, jertfa vieții pentru Înviere.
Când jertfa noastră va fi deplină, biruința va fi deplină, așa cum a visat-o Căpitanul.
Ademenitoare ne cheamă cântecele vieții din afară. Ci noi nu despre viață cântăm ci despre moarte. Noi iubim moartea și cântecele ei, acolo totul se înalță și strălucește, – dincoace totul se prăbușește și putrezește.
E nespus de greu drumul nostru, fiecare abdicare la viață e o nouă jertfă.
Doamne, ajută-ne să nu ne poticnim în drum. Ferește-ne, Doamne să ne facem vinovați față de acel har Dumnezeiesc pe care îl purtăm în noi: prezența Căpitanului.
Ajută-ne, Doamne, pe noi femeile încadrate în Legiune să nu greșim față de duhul sfânt al Căpitanului care s’a jertfit pentru neamul acesta – să știm să trăim și să murim așa cum a vrut-o El.
Ajută-ne, Doamne, să fim bune, să fim cinstite, să fim curate la suflet – să ne dezbărăm de cele vremelnice și să trăim mereu în veșnicia Duhului alături de Căpitanul nostru.
Dă-ne, Doamne, curăția vieții Nicoletei și putința de a ști să murim ca ea dacă ni s’ar cere.
Și, dacă nu vom putea fi printre cei mai buni, ajută-ne Doamne să mergem pe linia destinului nostru, cu suflet mare și fără prihană.
Să fim noi legionarele de azi întâi stâlpi puternici, pe care se va clădi familia legionară de mâine, să fim așa cum ne-a văzut Căpitanul, grave și cinstite, cum au fost femeile istoriei noastre de altădată.
Să fim, în căminul nostru, lumină limpede, bunătate și căldură. Să fim eroice în trăirea noastră și’n duhul legionar, să iubim cântecul de moarte și dorință al Legiunii Căpitanului nostru.
Ajută-ne, Doamne, să fim din zi în zi mai bune, mai curate la suflet.
În așa fel ca prezența Căpitanului să nu se întunece în noi, să-l regăsim totdeauna acolo în clipele noastre de reculegere, senin și mulțumit de noi.
Să fim și noi, alături de camarazii noștri, niște mici fărâme în care, ca seninul cerului în ochiurile mici de apă după sfârșitul ploilor, să se oglindească viața fără de moarte a Căpitanului.
Să poată trăi și’n noi și’n copiii, nepoții și strănepoții noștri până în vecii vecilor, sufletul mare al Căpitanului, – veșnic ca veșnicia acestui neam, până în ziua Învierii.
În săptămâna sfântă de rugăciuni și reculegere, a Căpitanului, te rugăm, Doamne, să ne ajuți să-i merităm jertfa – jertfa copleșitor de mare, că ne apasă în suflet prea greu.
Doina Peteanu (Anișoara Odeanu)
Ziarul „Cuvântul”, (Serie Nouă). Anul XVII, Nr. 48, 30 Nov. 1940.
March 27, 2026
· 
admin · 
No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară, Restituiri
