ÅžASE PUI ÅžI-O BIATÄ‚ MAMÄ‚ de Vasile Militaru

Mai de mult, o rândunică avea’n cuibu-i ÅŸase pui
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea – săgeată – căutând, pe deal ÅŸi văi, 
Hrană pentru puii săi.
Åži’n iubirea-i nu odată
S’a culcat ea nemâncată, 
Dar destul de fericită că nu s’a ‘ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s’adoarmă vre-unul ars de sete sau flămând, 
Nici n’a fost mai mândră mamă decât ea ‘ntre rândunici, 
Când văzu ‘ntr’o zi că puii se făcuseră voinici, 
Åži n’a mai avut odihnă nici cât ai clipi, sub soare, 
Până când, pe fiecare pui nu l-a învăţat să zboare, 
Dar, când toÅ£i puteau să plece încotro voiau sub slavă, 
Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă
Åži cu ochii plini de lacrimi Å£intă’n ochii fiecui, 
Zise celor ÅŸase pui:

Dragii mamii, eu de-aseară, simt în inimă un cui:
Aripile greu mă dor
Åži nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, – oricât am avut nevoi, –
Să găsesc într’una hrană pentru voi…
Astăzi fiindcă sunt bolnavă, dragii mamii, se cuvine, –
Mari cum v’a făcut măicuÅ£a, să’ngrijiti ÅŸi voi de mine
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob, 
Fiecare, să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine
Până când o să vrea cerul să mă facă iarăşi bine…

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei șase pui
Åži-au adus, vre-o ÅŸase zile, fiecare bobul lui…
Mai departe însă puii, – beÅ£i de-al slăvilor înalt, –
Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt, –
N’a mai dus nici unul bobul ÅŸi, uitată mucenică, 
A murit atunci de foame cea mai sfântă rândunică.

Åži-a rămas apoi povestea tristă, neluată ‘n seamă,
OriÅŸicui ai sta s’o spui, 
Că o mamă îşi hrăneşte: şase, opt sau zece pui, 
Însă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă!

January 7, 2026 · admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei, MiÅŸcarea Legionară, Restituiri