Istovit de bătrâneÈ›e, 
Răzemându-se ’n toiag, 
Anul vechi, cărunt È™i gârbov 
Trece-al veÈ™niciei prag. 

ÃŽl privesc pe drum bătrânii 
TriÈ™ti È™i mohorâți la față, 
Și arar le joacă ’n pleoape 
Câte-o lacrimă răzleață. 

Iar în locul lui apare 
Ca un crainic din poveÈ™ti, 
Anul nou, cu plete de-aur 
Și cu straie ’mpărătești.

El împrăștie pe plaiuri 
Numai zâmbete senine, 
Și ’naintea lui copiii 
Au ieÈ™it să i se ’nchine. 

Dar sub masca lui ascunde 
Multe lacrimi și dureri –
Pentru unii-aduce toamne, 
Pentru alÈ›ii primăveri. 

De prin lumi necunoscute 
Cum coboară ’ncet la vale. 
Unii îl privesc cu ură, 
Alții-i cântă osanale.