După TâncăbeÈ™ti a venit È™i momentul adevărului. Cine lasă această batjocură È™i nu este trezit de fiorul învățămintelor lăsate de strămoÈ™ii care ne-au educat È™i îndrumat, acela nu este Român! Vina nu este a lui Vexler, lipsit de orice consideraÈ›ie cum era de aÈ™teptat, ci – mai grav – a parlamentarilor români care au aprobat È™i s’au ridicat în picioare la finele distrugerii, aplaudând frenetic, în delir, un act grav de înjosire naÈ›ională!

GândiÈ›i fără patimă: cum de este posibil ca Eminescu să ajungă un proscris peste noapte la ordinele unui venetic? Acolo se È›inteÈ™te! ÃŽn România ne respectăm înaintaÈ™ii, “învățăceii”, iar Eminescu e unul dintre cei care ne-au lăsat scris cu limbă de moarte – generaÈ›iilor de azi È™i de mâine – avertizarea:

“Cine-a îndrăgit străinii,
Mânca-i’ar inima câinii!…”

Și, Domnul Poeziei nu a greÈ™it!…