RICHMOND, UN ORAȘ DESPUIAT DE ISTORIE…

RICHMOND, VIRGINIA, UN ORAȘ DESPUIAT DE ISTORIE: IERI ȘI AZI ÎN IMAGINI...

Oare ce s’ar întâmpla dacă Statuia Aviatorilor, Arcul de Triumf, statuile lui Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu, Eminescu sau Spiru Haret din București vor fi distruse, așa cum s’a petrecut în ultimii ani în Richmond, fosta capitală a Statelor Confederate, unde toate monumentele au fost puse la pământ? Ce răspuns veți avea la smârcurile de iarbă decrelată ce vor acoperi locul acestor monumente de valoare inestimabilă, martore în timp ale istoriei? Cum ați caracteriza un act atât de barbar și primitiv al unei minorități care vă îndepărtează cultura și istoria prin forța intimidării și prin mijloace necivilizate care pur și simplu nu pot fi descrise? Cum? Ce atitudine veți lua în fața unei alternative atât de monstruoase?
Poate că aceasta va fi o lecție bună pentru unii și, sperăm că vor putea învăța ceva din ea…
Este povestea tragică a orașului Richmond; cu siguranță, nimeni nu vrea ca această poveste să se repete și să devină povestea orașelor lor…
Dar povestea orașului Richmond nu este doar una singulară a ceea ce s’a întâmplat într’un singur oraș din America; este o poveste multiplicată la scară națională, în alte orașe, sate, cimitire sau locuri în care zeci de mii de simboluri ale sudului au fost distruse și desacralizate de mișcarea stângii ateie care a provocat atâtea orori.
De aceea, nu lăsați ca moștenirea strămoșilor să fie distrusă și terfelită de progresismul actual! Pentru că, dacă nu vom fi apărătorii valorilor moștenite de la strămoși, ne vom trezi într’un imens hău al istoriei, într’un vid care ne va înconjura conștiința, despuiați și de Adevăr, dar și de Libertate…

*Monumentul Gen. Robert E. Lee.* Foto: Judy Smith

În ciuda sondajelor repetate care au demonstrat că majoritatea populației din statul Virginia s’a opus distrugerii monumentelor în nu mai puțin de nouă (9) referendumuri (cetățenii votând în mod covârșitor pentru menținerea memorialelor confederate din statul Virginia și capitala sa, Richmond), răzvrătiții din conducerea orașului, treziți dintr’o dată de „justiția socială” și încurajați în plus de cele câteva sute de vandali extremiști și anarhiști pripășiți, au dat cu nerușinare frâu liber fărădelegilor și actelor de profanare, scenariu de final al distrugerii monumentelor confederate. Amintim doar în paranteză că proporția albilor din statul Virginia este de aprox. 64.95 %, în timp ce afro-americanii (negrii) constituie circa 19.01 %, după cum rezultă din statisticile recente care privesc statul Virginia (2022), restul fiind un conglomerat de alte rase: hispanici, latini și asiatici.

*Monumentul J.E.B. Stuart.* Foto: Judy Smith

Personal, am vizitat orașul doar pentru câteva zile, mai bine de 15 ani în urmă, în aerul însorit și primăvăratic inundat de verdele crud al începutului de Mai și de parfumul florilor de primăvară; am rămas de-a dreptul impresionat, fascinat pentru totdeauna de frumusețea clădirilor și grandoarea monumentelor întâlnite în scurtul răgaz pe care l-am avut la dispoziție atunci.
Una dintre cele mai cunoscute și vizitate artere istorice ale orașului, “Bulevardul Monumentului” se întinde pe o lungime de aprox. 2 km., străjuit la mijloc și pe ambele părți de copaci, de flori și spații verzi frumos amenajate aproape pe întregul parcurs. Construit între anii 1890 – 1929, “Monument Avenue” este un bulevard rezidențial unic. Fiind unul dintre cele mai vechi orașe mari din Statele Unite, Richmond-ul prezintă exemple uimitoare de stiluri arhitecturale. Unele dintre cele mai vechi case și clădiri ale sale datează de secole, clasând Richmond-ul drept orașul cu cea mai variată arhitectură istorică. Predomină stilul colonial, casele din cărămidă roșie, cu două etaje, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu portice, coloane albe, ornamente vopsite în alb și ferestre multiple flancate de obloane, se păstrează în foarte bune condiții și astăzi de-a lungul acestui impresionant bulevard.

*Capela Confederată din Richmond.* Foto: Judy Smith

Nu demult, șase monumente erau situate de-a lungul intersecțiilor majore ale bulevardului, cinci dintre ele în onoarea liderilor militari confederați și unul în onoarea cunoscutului jucător de tenis Arthur Ashe, născut în Richmond.
La scurte intervale, întretăindu-se cu arterele mai mici ale orașului, sensuri giratorii înconjurau statuile de bronz de altădată aliniate pe socluri de granit sau marmură, aducând omagiu celor care au luptat pentru Confederație: J.E.B. Stuart, Jefferson Davis, Stonewall Jackson, Matthew Fontaine Maury și, desigur, majestuosul monument dedicat Gen. Robert E. Lee care, prin masivitatea, înălțimea și măreția lui domina întreg orașul Richmond.
Pavat în cea mai mare parte cu piatra cubică așezată încă de la construirea lui și a rezidențelor, largul bulevard pare astăzi pustiu după înlăturarea monumentelor, un cuprins părăsit de viața care altădată pulsa de faima cucerită și de turiști.
A rămas cunoscut drept singurul bulevard rezidențial grandios al națiunii americane, cu memoriale care au supraviețuit în cea mai mare parte nemodificate până la arbitrara lor distrugere din ultimii ani.

*Capela lui Robert E. Lee.* Foto: Judy Smith

“Monument Avenue” (Bulevardul Monumentului – numit așa după primul monument construit, cel al Gen. Robert E. Lee), a servit ca o reamintire fizică constantă a angajamentului adânc înrădăcinat de a onora și promova Confederația și cauza ei în Războiul Civil care a avut loc mai bine cu 150 de ani în urmă.
Astăzi, rămășițele statuilor confederate zac aruncate în aer liber într’o locație necunoscută, stivuite într’un loc părăsit de lângă râul care străbate capitala Virginiei, locație ferecată jur împrejur de autorități și ascunsă de orice priviri indiscrete care i-ar periclita secretul. Cei câțiva aleși “pe sprânceană” să viziteze locul cu pricina, au acceptat doar cu condiția să nu dezvăluie sau să dea indicii din motive – așa zise – “de securitate”. Se pare totuși că este o fostă zonă industrială, cel mai probabil dezafectată și pustie de mulți ani, în apropierea unei uzine de apă după cum putem deduce din cele afirmate de “norocoșii” jurnaliști care și-au luat angajamentul în fața autorităților să păstreze taina, dar mai ales, să nu-și explice temerile prin scris. Temerile nu pot fi decât de totală “repudiere”, și nu pot fi decât la adresa figurilor istorice care au reprezentat Statul Confederat – cum rezultă dintr’un articol apărut pe această temă delicată – ale căror monumente dezmembrate și-au găsit “sfârșitul ce-l meritau”, aruncate pe lespezile de beton și pietrișul unei parcări abandonate, și pentru care nu avem dreptul să conversăm în “contradictoriu” (așa spus “să dezbatem”), adevărul impus fiind doar unul singur; fără lacrimi de crocodil și chestionări, autoritățile cunosc bine situația, mai ales într’un stat quasi-totalitar ca cel de azi, unde orice drept la replică “incriminează” pur și simplu!
Unul dintre “norocoșii” de care aminteam, corespondent de presă al agenției internaționale de știri “Associated Press”, explica dealtfel destul de sarcastic cele văzute la fața locului (de această dată într’o cameră din interiorul clădirii amintite), care “e plină de acești bărbați de bronz cu spatele rigid, așezați în jurul pompelor de canalizare, uitându-se parcă unul la altul printre baionete. Chiar și după standardele adunărilor supremaciștilor albi – mai scrie el -, sună ca cel mai prost cocktail de petrecere care a avut loc vreodată”.
Aproape că este pus pe șagă corespondentul nostru, dar căruia îi mulțumim totuși pentru confirmarea care aduce lumină și în privința memorialelor de pe teritoriul statului Virginia, profanate și vandalizate de anarhiști, statui despre care nu s’a știut nimic pentru mult timp, unde au fost “depozitate” și dosite de ochii oamenilor. Orice rău, are după cum se vede și binele lui!…
Dar, chiar dacă marmura, granitul, piatra și bronzul pot fi îndepărtate, istoria rămâne aceiași, pentru totdeauna! Vorbim de istorie, că ne place sau nu, pe care trebuie s’o respectăm și să tragem oarecari învățăminte.
Cum se vede, mulți din cei care au scris în ultimul timp despre distrugerea monumentelor din Richmond în presa comandată, nu cunosc această distincție, simpli coțcari și visători care încearcă înverșunați să ne explice cu orice preț contrariul și să ne demonstreze însemnătatea “beneficiului echitabilității” sociale rezultate.

*Monumentul lui Jefferson Davis, Președintele Statelor Confederate (1861-1865).* Foto: Judy Smith

John Simpson, ca mulți alți istorici americani, ține să arate că înălțarea acestor monumente a fost „mai mult de natură nostalgică” și morală, urmărind „să reînvie mândria sudică și încrederea în sine”, cu alte cuvinte un efort romantizat al sudiștilor de a-și proteja și păstra cultura. Tot el susține că Războiul Civil nu s’a dus pentru sclavie, ci pentru drepturile statelor sudiste și că soldații confederați au căutat doar să-și protejeze teritoriile de invadarea Nordului. Desigur, alți istorici combat această teză și o contestă în termeni diferiți, susținând că războiul a dus primordial și la abolirea sclaviei, chiar dacă ea s’a menținut pentru mulți ani – într’o formă sau alta -, atât în Nord, cât și în Sud.
În spiritul reconcilierii convenite între cele două părți la finele sângerosului conflict care a avut loc, ridicarea monumentelor confederate și unioniste s’a făcut de comun acord, atât în Nord, cât și în Sud.
Astăzi, după cum vedem, reconcilierea a intrat în impas, subordonată altor interese care divizează și mai mult societatea americană, supusă celor mai drastice măsuri de constrângere. Teama de adevăr e ucigătoare pentru unii!
Indisputabil, tragedia care a avut loc “între aceiași frați” ai Americii și rănile Războiului Civil au fost adânci pentru toți! Sutele de mii de soldați și-au pierdut viața fără de a avea putința să-și aleagă tabăra de luptă; de aceea, distrugerea monumentelor constituie o adevărată întinare a memoriei lor și, finalmente, istoriei care indiferent cum se dorește a fi rescrisă de “contracultura” de azi, nu poate fi nici ștearsă, și nici îngropată! Adevărul nu poate fi convertit!
Monumentul bravului Gen. Robert E. Lee din Richmond (înfățișat pe un cal deasupra unei baze mari de marmură cu o înălțime de peste 18 m.), a fost primul monument instalat în anul 1890 în fosta capitală confederată și, în cele din urmă, va fi și ultimul îndepărtat din oraș la 8 Sept. 2021. Lucrarea ecvestră a Gen. Lee, construită în Franța și expediată în Virginia (inclusă – cum am spus – în Registrul național al locurilor istorice din America împreună cu celelalte monumente din Richmod), a fost și a rămas cea mai mare și impunătoare statuie a orașului timp de peste 130 de ani. Acum, zace tăiată grosolan de la mijloc, alături de alți mari generali confederați, într’un adevărat și parcă ireal “cimitir de monumente distruse și pângărite” pentru a se potoli capriciile câtorva activiști ignoranți și plini de ură, insuflate și plăsmuite încă de pe vremea “sublimului” președinte Barack Obama, care nu a făcut altceva decât să acutizeze tensiunea rasială, drept o problemă socială care trebuia neapărat îndreptată. Nimic mai fals!

O VICTIMĂ COLATERALĂ

După ce a stat santinelă timp de mai bine de douăzeci de ani lângă intrarea din față a Muzeului de Istorie și Cultură din Virginia – fost “Institutul Memorial Confederat” (Battle Abbey) fuzionat în 1958 cu “Societatea de Istorie din Virginia” – „Calul de război”, o sculptură din bronz, a fost și ea îndepărtată și relocată în luna Mai a anului 2019. Creată de sculptorul englez Tessa Pullan, statuia a fost oferită Societății de Istorie și prezintă un cal slăbit, fără călăreț, care aduce un omagiu celor peste un milion și jumătate de cai și catâri care au fost uciși în luptă în timpul Războiului Civil. Acum, zace aproape ascunsă vederii publice, în spatele muzeului, unde a fost depusă. Oare și această statuie ofensează, doar pentru faptul că a fost donată unei instituții istorice cu origine confederată?

“ZVONURI DE RĂZBOI”

O statuie intitulată “Zvonuri de război”, sculptată de Kehinde Wiley și instalată mai mulți ani în urmă în Richmond – ca exemplu – definește plastic seria artei avangardiste progresiste, reprezentând cazual un tânăr afro-american cu părul împletit ca o coadă de cal, purtând blugi rupți în genunchi, teniși marca Nike și un hanorac. Calul de bronz și călărețul stau sfidător deasupra unui piedestal de calcar în fața Muzeului de Arte Frumoase din Virginia și, poate nu întâmplător, chiar lângă sediul “Fiicelor Unite ale Confederației” (United Daughthers of Confederacy). A fost dezvelită la Richmond pe 10 Decembrie 2019. Trebuie menționat că înfățișarea eroică a statuii a fost copiată (alții îi spun “modelată”) după lucrarea ecvestră aproape identică din 1907 dedicată Generalului confederat J.E.B. Stuart, aflată la puțină distanță de noua sculptură; câteva luni mai târziu, la 7 Iulie 2020, după cum vă puteți închipui, statuia Generalului Stuart a fost dată jos.

În timp ce mii de statui istorice confederate au fost decimate, altele noi le-au luat locul după metoda contraculturii care se desfășoară nestingherită la scară națională. Au apărut statui cu Lenin, busturi cu Mao Țe Dun, Engels și Marx, iar în unele părți chiar cele ale teroriștilor din organizația marxist-leninistă “Black Panther” sau “Black Liberation Mouvement”, altă organizație comunistă creată la începutul anilor ’70, care au produs numeroase atentate teroriste soldate cu sute de victime. Ca o ironie a soartei, trei mari statui reprezentându-l pe Lenin se află în Statele Unite. Una se găsește în orașul Seattle, un bust mare în Los Angeles și altul în orașul New York. Din fericire, statuia lui Lenin instalată în fața hotelului “Mandaley” din Las Vegas și a restaurantului “Piața Roșie”, a fost dislocată în anul 2019 în urma numeroaselor proteste din partea turiștilor, același lucru întâmplându-se și cu statuia din orașul Willimantic, în statul Connetticut, care până la urmă a fost și ea îndepărtată tot la presiunile oamenilor nemulțumiți. În Bedford, Virginia, în cadrul unui memorial se găsește glorificat însăși bustul “tătucului popoarelor”, odiosul criminal I. V. Stalin, fără ca să fie amintite milioanele de oameni care i-au căzut victime în gulaguri sau în pustiurile și ghețurile Siberiei. Multe alte statui instalate pe proprietățile adepților și simpatizanților comuniști, sunt deocamdată ascunse vederii, dar pentru că ne găsim în plin totalitarism de stânga, nu va mai dura mult și le vom vedea și pe ele scoase la “lumină”. Lista poate continua, dar mă opresc aici; despre portretele liderilor comuniști afișate pe holurile și în campusurile universităților americane, parcă să troneze peste mințile studenților spălăcite de ideologia comunistă, vom vorbi cu altă ocazie.

Astăzi, oficiul de turism al orașului încă mai organizează tururi contra cost la locurile unde până nu de mult se înălțau faimoasele monumente confederate de pe Monument Avenue, chipurile “pentru a explora motivele ridicării monumentelor” și, desigur, “înțelege motivele pentru care acestea au fost îndepărtate”. O mică spălare de creier nu strică! Ca gheșeft, turul include și vizitarea fostelor reședințe ale liderilor confederați: J.E.B. Stuart, Generalul Robert E. Lee, Jefferson Davis, Stonewall Jackson și Matthew Fontaine Maury, rămase deocamdată în picioare, încheindu-se la Monumentul lui Arthur Ashe, al șaselea și cel mai recent monument adăugat rămas neafectat pe bulevard.

Ostenit de atâtea sacrilegii comise, Richmond-ul va încerca în tăcere să-și revină la gloria de altădată și, poate, chiar să șteargă rănile atât de adânci pentru care a suferit în tăcere și pe care le-a îndurat cu atâta semeție în timpul ultimilor ani. Spiritul biruitor încă plutește peste crestele înălțimilor…

ÎN CHARLOTTESVILLE

Nu departe de Richmond, către nord-vest, în orășelul Charlottesville, două monumente istorice confederate proeminente – statuia Gen. Lee și cea a lui Thomas J. Jackson, cunoscută drept Monumentul Stonewall Jackson – au avut și ele aceiași soartă. Prima de care amintim, statuia Gen. Lee, ridicată acum 100 de ani în frumosul parc ce i-a purtat numele până de curând, a fost topită între timp, în luna Octombrie din toamna anului trecut, pentru a se crea din ea – după cum aflăm de pe situl stației de televiziune marxiste CNN – “o nouă artă”! Ne putem închipui ce fel de artă… Despre soarta celeilalte, nereușind să aflăm alte amănunte, nu putem să ne pronunțăm!

*Monumentul lui Stonewall Jackson din Charlottesville.* Foto: Judy Smith

*Monumentul Stonewall Jackson din Charlottesville. Foto: Judy Smith*

În stânga: un aspect al mutilării basoreliefurilor, sparte cu ciocanele de hoardele marxiste, adevărată retaliere a unor instincte barbare și bolnave

*Monumentul Stonewall Jackson, Charlottesville. Foto: Judy Smith*

*Monumentul Gen. Robert E. Lee din Charlottesville, topit în toamna anului 2023. Foto: Judy Smith*

POVESTEA MONUMENTELOR DISTRUSE

MONUMENTUL J.E.B. STUART

*Statuia lui J.E.B. Stuart din Richmond*. Foto: Judy Smith.

La 14 Mai 1864, la două zile după ce generalul-maior James Ewell Brown „J.E.B.” Stuart a murit în urma unei răni primite în Bătălia de la Yellow Tavern, Consiliul local din Richmond a creat Asociația Monumentală Stuart cu sarcina de a ridica un monument celui mai faimos conducător de cavalerie al Armatei Confederate. Asociația Monumentală Stuart nu a reușit totuși să producă un monument considerabil, date fiind condițiile grele din ultimul an al războiului civil și s’a dizolvat. Au mai trecut 25 de ani până când să se întreprindă alte demersuri pentru a-l comemora pe Stuart. În 1892, Asociația Veteranilor Cavaleriei din Armata Virginiei de Nord s’a încorporat și a început procesul de ridicare a unui monument pentru liderul confederat. În 1903, Asociația a selectat proiectul sculptorului Frederick Moynihan, iar un an mai târziu a fost ales și locul amplasării, pe Bulevardul Monumentului. La 31 Mai 1907, Monumentul J.E.B. Stuart a fost inaugurat în fața unei mulțimi de zeci de mii de oameni în timpul Reuniunii Veteranilor Confederației Unite, cu doar opt zile înainte de dezvelirea Monumentului Jefferson Davis.

MONUMENTUL JEFFERSON DAVIS

*Monumentul Președintelui Statelor Confederate (1861 – 1865), Jefferson Davis*. Foto: Judy Smith

Inaugurat la 3 Iunie 1907 în prezența unei mulțimi estimate între 80.000 și 200.000 de oameni, Monumentul Jefferson Davis din Richmond a durat optsprezece ani până să fie realizat. Oficialii orașului Richmond și Veteranii Confederației Unite au căutat să ridice un monument Președintelui Confederației în fosta capitală a Confederației, aproape imediat după moartea acestuia în anul 1889. “Asociația pentru Monumentul Jefferson Davis” s’a format și a început să strângă fonduri pentru ca un monument considerabil să fie ridicat. Cu toate acestea, Asociația nu a reușit să obțină fondurile necesare până în 1896 și a trecut această sarcină Fiicelor Unite ale Confederației. Sub conducerea acestora, monumentul a fost creat de arhitectul William C. Noland și sculptorul Edward V. Valentine.

MONUMENTUL LUI STONEWALL JACKSON

Proiectat de sculptorul local Frederick William Sievers, Monumentul Stonewall Jackson a fost dezvăluit în ziua de 11 Octombrie 1919 în fața unei mari mulțimi de zeci de mii de oameni. Totuși, acesta nu a fost primul memorial din Richmond pentru fostul lider confederat. În Iunie 1863, la o lună după moartea lui Jackson, aliații britanici din Sud au creat Fondul Monumental Jackson cu scopul de a strânge fonduri pentru a ridica un memorial Jackson în Richmond. În 1875, Fondul Britanic a oferit Virginiei o statuie de bronz a lui Jackson, care a fost plasată în Piața Capitoliului din Richmond. Virginia rămăsese încă divizată politic în deceniul care a urmat războiului, așa că guvernatorul de atunci, James L. Kemper, a folosit ocazia în spiritul unificării sentimentelor, virtutea și onorabilitatea pentru care era cunoscut Stonewall Jackson fiind admirate de întreaga lume. Treizeci și șase de ani mai târziu, Fiicele Unite ale Confederației (United Daughters of the Confederacy) și un grup de veterani confederați au format “Jackson Monumental Corporation” în 1911 cu intenția de a crea un monument măreț al lui Jackson pentru a fi amplasat în rând cu celelalte pe Bulevardul Monumentului; opt ani mai târziu, construcția acestuia s’a desăvârșit în toamna anului 1919.

MONUMENTUL LUI MATTHEW FONTAINE MAURY

*Monumentul Matthew Fontaine Maury.* Foto: Judy Smith

Spre deosebire de multe monumente confederate, propunerea pentru statuia lui Matthew Fontaine Maury nu a fost inspirată atât de cariera sa militară în sprijinul Confederației, ci pentru a se arăta contribuțiile sale științifice. Maury este considerat de mulți părintele oceanografiei moderne, iar contribuțiile sale științifice au revoluționat călătoriile oceanice. Proiectat de Frederick William Sievers, care este și autorul Monumentului Stonewall Jackson, Monumentul Matthew Fontaine Maury a fost dezvăluit mulțimii pe 11 Noiembrie 1929.

MONUMENTUL GEN. ROBERT E. LEE

Acest monument a fost propus să se construiască pentru prima dată la scurt timp după moartea Gen. Robert E. Lee în anul 1870. Proiectul a fost finalizat abia după douăzeci de ani, în 1890. Statuia ecvestră din bronz a lui Lee călare pe celebrul său cal numit “Călătorul”, a fost proiectată de sculptorul francez Jean Antoine Mercie și turnată în patru secțiuni. Monumentul Generalului Robert E. Lee a fost dezvelit oficial pe 29 Mai 1890, în fața unei mulțimi estimate de aproximativ 150.000 de oameni. Colonelul Archer Anderson, un fost ofițer militar confederat, a ținut discursul principal evidențiind figura istorică a Gen. Lee drept un om de acțiune și un erou al statului său natal, Virginia. În anul 2020, în urma escaladării violentelor proteste ale stângii și anarhismului, de teamă, guvernatorul de atunci al Virginiei Ralph Northam a ordonat îndepărtarea monumentului. Instanțele districtuale au menținut decizia guvernatorului, dar decizia a fost atacată pe drept, cu recurs, de asociațiile confederate descendente. În fața presiunilor organizațiilor anarhist-teroriste, Curtea Supremă din Virginia și-a arogat dreptul deciziei, respingând recursul intentat (o adevărată pată neagră de injustiție), iar statuia Gen. Lee a fost îndepărtată un an mai târziu, în Septembrie 2021.

MONUMENTUL LUI ARTHUR ASHE

După moartea sa în urma contactării bolii AIDS în anul 1993, Richmond-ul a căutat să-l pomenească pe Arthur Ashe, erou sportiv și umanitar în orașul său natal. Ashe și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții în Richmond. În timpul carierei sale profesionale, Ashe a devenit primul om de culoare care a jucat în Cupa Davis, primul și singurul om de culoare care a câștigat campionatele USA Open și Wimbledon. Înainte de moartea sa, Ashe a lucrat cu sculptorul Paul DiPasquale pentru a crea o statuie a lui însuși, care urma să fie amplasată în fața sălii sporturilor afro-americane din Richmond. Fostul guvernator al Virginiei L. Douglas Wilder a făcut sugestia controversată ca statuia să fie amplasată pe Monument Avenue. În următoarele 18 luni, au avut loc dezbateri publice, opiniile diverse concentrându-se în jurul locului amplasării statuii lui Ashe. În cele din urmă, orașul a susținut cu îndrăzneală decizia de a plasa memorialul Arthur Ashe pe Monument Avenue, schimbând pentru totdeauna aspectul și istoria Bulevardului. La 10 Iulie 1996, monumentul lui Arthur Ashe a fost inaugurat în fața unei mulțimi de aprox. 2.000 de oameni. Fiind amplasat în districtul istoric “Monument Avenue”, Monumentul Arthur Ashe a fost desemnat și el Reper istoric național pe 3 Decembrie 1997.

*Memorialul dedicat soldaților confederați îngropați în cimitirul “Hollywood” din Richmond*

IERI ȘI AZI: ACELEAȘI LOCURI, ÎNAINTE (BEFORE) ȘI DUPĂ (AFTER) DEMOLAREA STATUILOR
Am încercat să păstrăm cât mai fidel unghiurile de prezentare a imaginilor (via Google street view – etc.)