Schimbări însemnate în țară

Ca un trăsnet din senin Rusia sovietică ne cere Basarabia, a cărei alipire la România ea nu o recunoscuse. Într’o singură noapte, noaptea din 28 Iunie 1940, trupele rusești ajung la Prut spre vest, până la Cernăuți în sudul Bucovinei.
Ceva mai târziu, în August 1940, a trebuit să se cedeze o bună parte din nordul Transilvaniei până’n colțul sudestic al ei, cuprinzând Țara Secuilor dar și foarte mulți Români.

Prin înțelegerea dela Craiova, pașnică de astă dată, cu Bulgaria, s’a cedat și cadrilaterul lipit la Dobrogea prin Pacea din 1913.
Din toate părțile nu avem nici un prieten. În fața forțelor am plecat capul, rămânând cu țara ciuntită.
În interior însă nemulțumirile creșteau; se pregătea furtuna poate mai periculoasă decât cea deslănțuită la hotare pentru că spre a o potoli ne amenința invazia străină.
Nemulțumirile au avut drept urmare retragerea dela domnie a Regelui. În locul său vine nădejdea neamului Măria Sa Regele Mihai care depune jurământul în ziua de 6 Septembre.
Tot odată Conducător al țării e chemat Dl. General Ion Antonescu a cărui vrednicie, cinste, voință de îndreptare și iubire de neam, toată lumea i-o prețuiește.
Schimbarea atât de repede în conducerea țării este pregătită și adusă la îndeplinire prin acțiunea mișcării legionare, înăbușită mulți ani prin sânge chiar. Șeful legionarilor Corneliu Codreanu, cade și el victimă prigoanei odioase deslănțuită.
Și astfel are loc o adevărată revoluție politică și socială; iute ca fulgerul și fără o picătură de sânge vărsată.
Țara însă a sângerat de pe urma împrejurărilor externe. Rănile pricinuite de vitregia soartei cu greu se vor închide. Se cere din partea tuturor o nouă orientare de viață spre a lecui loviturile primite, din afară.
Poporul românesc a cunoscut în viața lui multe lovituri. Nu a pierdut nădedjdea îndreptării, după cum nici acum nu pierde nădejdea în marea dreptate ce va să fie.

Până atunci însă se cere stăpânire de sine și mai presus muncă și dragoste sinceră de țară dela toți care au trăit clipele de adâncă durere.
Dorim o țară nouă, sănătoasă pe cât de bogată a rămas, cu un popor în care fiecare individ să represinte o putere, prin muncă și cultură națională.
Valuri grele s’au mai abătut asupra poporului nostru. Să ne aducem aminte de vremurile dureroase când cronicarul ofta: ,,Vai, Vai, biată Moldovă. Cum de a mai rămas în tine om grăitor, mare minune este”. Și au urmat zile senine. Poporul a răbdat, dar la urma urmei a biruit.
Așa și acum. Furtunele năprasnice nu vor doborî trunchiul sănătos, cu rădăcini adâncite în pământul țării în care trăește. Cei răi se vor svârcoli în gheenă. Cei buni vor ieși la față conducând destinele țării spre zările luminoase ale unui trai omenesc.

Prof. Ion Simionescu – Calendrul Gospodarilor, 1941