{"id":58,"date":"2010-09-19T14:45:10","date_gmt":"2010-09-19T14:45:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.org\/a\/?p=58"},"modified":"2025-12-04T07:55:57","modified_gmt":"2025-12-04T07:55:57","slug":"la-vaslui-septembrie-1939","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/?p=58","title":{"rendered":"LA VASLUI, SEPTEMBRIE 1939…"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

“Aceasta este de c\u00e2nd lumea soarta ostaticului; el poate fi sacrificat oric\u00e2nd. De aceea, dec\u00e2t ostatic, mai bine lupt\u0103 \u015fi mori dac\u0103 trebuie…”<\/span><\/em><\/p>\n\n\n\n

Era ziua de 21 Septembrie. Soarele cobor\u00e2se aproape de apus, \u00een acea zi frumoas\u0103 de toamn\u0103, la Vaslui. Cum priveam pe fereastr\u0103 spre c\u00e2mpul care se \u00eentindea imediat dincolo de \u015foseaua Vaslui-Negre\u015fti \u015fi dealurile care, \u00een dep\u0103rtare, \u00eenchideau orizontul, observ un mic avion c\u0103 aterizeaz\u0103 la o mic\u0103 dep\u0103rtare de noi, dup\u0103 ce f\u0103cuse c\u00e2teva rotiri ca s\u0103 g\u0103seasc\u0103 cel mai potrivit loc pentru aterizare. Vasluiul nu avea nici un fel de aeroport \u015fi nici nu v\u0103zusem vreodat\u0103 s\u0103 aterizeze vreun avion de c\u00e2nd m\u0103 aflam \u00een aceast\u0103 localitate.<\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

Privind atent, am observat un individ care, dup\u0103 ce a cobor\u00e2t, se \u00eendrepta cu un mic pachet, probabil o serviet\u0103, spre \u015fosea, \u00een direc\u0163ia lag\u0103rului. L-am urm\u0103rit cum trecea printre lanuri \u015fi ierburi, p\u00e2n\u0103 a ie\u015fit din unghiul meu de vedere. M-a cuprins un fel de nelini\u015fte, un fel de presentiment \u015fi le-am comunicat c\u00e2torva din camer\u0103 cele ce v\u0103zusem, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca cineva s\u0103 fi dat mare aten\u0163ie faptului \u00een acele momente. Nelini\u015ftea mea a crescut treptat, dar nu voiam s\u0103 o fac cunoscut\u0103 \u015fi altora pentru c\u0103 \u00eemi era oarecum jen\u0103 s\u0103 nu fiu considerat un alarmist, mai ales c\u0103 marea majoritate erau mai tineri dec\u00e2t mine. St\u0103p\u00e2nit de acea stare, t\u00e2rziu, dup\u0103 \u00eenchiderea u\u015filor care dau \u00een curte, m-am culcat adormind destul de greu.<\/p>\n\n\n\n

Au trecut 53 de ani de atunci \u015fi memoria nu m\u0103 mai ajut\u0103 s\u0103 redau detaliile a tot ce s-a petrecut \u015fi de care ar fi at\u00e2ta nevoie. Mare parte din ace\u015fti ani, deci mai bine de jum\u0103tate de secol, i-am tr\u0103it mai mult \u00een \u00eenchisori, lag\u0103re, \u00een armat\u0103, pe c\u00e2mpurile de b\u0103taie sau fug\u0103rit \u015fi ascuns, urm\u0103rit de organele de ordine ale Rom\u00e2niei sau de agen\u0163ii KGB, dup\u0103 invadarea \u0163\u0103rii. Ace\u015fti ani la un loc \u00eensumeaz\u0103 22, la care se adaug\u0103 cei din era comunist\u0103, dup\u0103 ie\u015firea din temni\u0163\u0103, \u015fi cei din exil c\u00e2nd am luat via\u0163a de la \u00eenceput f\u0103r\u0103 s\u0103 fi avut posibilitatea s\u0103 notez mai din timp \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din lag\u0103r.<\/p>\n\n\n\n

M-am consultat cu c\u00e2\u0163iva din camarazii mei supravie\u0163uitori care \u00een acele momente erau \u00eempreun\u0103 cu mine, unii chiar \u00een aceea\u015fi camer\u0103. Nu m-au putut ajuta prea mult. Redau a\u015fadar numai \u00een mare cele petrecute chiar dac\u0103 detaliile \u00eemi scap\u0103.<\/p>\n\n\n\n

T\u00e2rziu \u00een noapte aud zgomot \u00een curte \u015fi un subofi\u0163er aprinde luminile pe sal\u0103, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia tuturor c\u0103 va citi o list\u0103 la care s\u0103 fim cu to\u0163ii aten\u0163i.<\/p>\n\n\n\n

Am auzit clar numele celor citi\u0163i, dup\u0103 care plutonierul anun\u0163\u0103 c\u0103 to\u0163i aceia s\u0103-\u015fi fac\u0103 bagajele \u015fi s\u0103 ias\u0103 \u00een curte c\u00e2t se poate de repede pentru c\u0103 se transfer\u0103 la Ciuc \u015fi trebuie s\u0103 se prind\u0103 trenul. Primul lucru care mi-a dat de g\u00e2ndit nu numai mie dar tuturor: De ce \u00een timpul nop\u0163ii toat\u0103 aceast\u0103 zarv\u0103? Sunt legi \u00een toate \u0163\u0103rile din lume c\u0103 de\u0163inu\u0163ii nu se scot din celule sau camerele lor de la ora stingerii p\u00e2n\u0103 la ora de\u015ftept\u0103rii, c\u0103 totul trebuie s\u0103 se fac\u0103 \u00een timpul zilei, \u00een afara acestor ore. Apoi ceea ce era mai b\u0103t\u0103tor la ochi \u015fi care \u00een genere nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 niciodat\u0103 cel pu\u0163in \u00een Rom\u00e2nia, subofi\u0163erul anun\u0163\u0103 c\u0103 se transfer\u0103 la Ciuc. Acest fapt a dat de g\u00e2ndit. Acest plutonier era un tip de \u0163igan care dup\u0103 c\u00e2te \u015ftiu nu s-a schimbat niciodat\u0103, de c\u00e2nd exista lag\u0103rul. Ne cuno\u015ftea pe to\u0163i \u015fi trebuie s\u0103 fi fost agentul principal, num\u0103rul 1 al lui Bengliu. El era de la gref\u0103; grefierul principal \u015fi se pare c\u0103-\u015fi avea sediul, \u00eempreun\u0103 cu familia \u00een ora\u015f.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenainte de a p\u0103r\u0103si coridorul \u00een timp ce to\u0163i cei citi\u0163i erau gata s\u0103-l urmeze, a mai ad\u0103ugat; “ceilal\u0163i fi\u0163i gata c\u0103 vor urma alte liste”. Ne \u00eenso\u0163im camarazii \u00een curte \u015fi-i conducem p\u00e2n\u0103 la poarta de s\u00e2rm\u0103 unde plutonierul cite\u015fte din nou lista. Iese unul c\u00e2te unul pe m\u0103sur\u0103 ce \u00ee\u015fi aude numele. Dincolo de poart\u0103 \u00eei a\u015ftepta un coridor de jandarmi, \u00eenarma\u0163i p\u00e2n\u0103-n din\u0163i, care-i lu\u0103 \u00een primire. Observ\u0103m tot atunci c\u0103 paza era cel pu\u0163in triplat\u0103 \u015fi baionetele jandarmilor masa\u0163i \u00een spa\u0163iul liber dintre s\u00e2rme \u015fi al\u0163ii dincolo de s\u00e2rme, str\u0103luceau la lumina becurilor care parc\u0103 luminau mai fioros ca \u00een zilele obi\u015fnuite. Observ\u0103m de asemenea armament mai mult \u015fi mai greu, mitraliere \u015fi pu\u015fti mitraliere, fiecare cu servan\u0163ii lor diferi\u0163i de cei care patrulau sau erau masa\u0163i de jur \u00eemprejurul gardului de s\u00e2rm\u0103. Dar aveam pu\u0163in timp s\u0103 b\u0103g\u0103m \u00een seam\u0103 acest decor care te b\u0103ga \u00een sperie\u0163i, pentru c\u0103 ne desp\u0103r\u0163eam de cei care plecau. \u00cemi amintesc de Valeriu C\u00e2rdu, purt\u00e2nd pe cap \u015fapca lui cu cozoroc tare de care nu se desp\u0103r\u0163ea niciodat\u0103 dec\u00e2t \u00een somn. Ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m \u015fi fiecare spune c\u00e2teva cuvinte celuilalt. \u00cemi amintesc apoi c\u00e2nd mi-am luat r\u0103mas bun de la Puiu G\u00e2rcineanu. Parc\u0103 simt \u015fi ast\u0103zi pe obraji atingerea b\u0103rbii lui de m\u0103tase. Nu \u015ftiu ce ne-am spus reciproc. Era mai \u00een etate dec\u00e2t mine dar \u00eemi spunea baciule, dup\u0103 cum \u00eemi spuneau majoritatea dintre camarazii din lag\u0103r, imit\u00e2ndu-m\u0103 deoarece apucasem s\u0103 folosesc acest cuv\u00e2nt, originar din Bihor \u015fi partea de Nord a Ardealului. Un cuv\u00e2nt provenit din ungure\u015fte care se traduce prin “nene”. Tot a\u015fa m-am desp\u0103r\u0163it de Ro\u015fianu care purta o barb\u0103 alb\u0103… vedem la…. ne-a spus el. Au urmat ceilal\u0163i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au ie\u015fit pe poart\u0103 cu to\u0163ii. Pentru a nu gre\u015fi mi-am \u00eemprosp\u0103tat memoria, consult\u00e2nd \u015fi Memorialul Legionar, ap\u0103rut la Madrid \u00een 1960, \u015fi care a\u015fa cum este redactat, este \u015fi el susceptibil de unele revizuiri, la fel ca \u015fi unele liste publicate \u00een toamna anului 1940 de ziarele “Cuv\u00e2ntul” \u015fi “Buna Vestire”.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 numele lor:<\/p>\n\n\n\n

Victor Puiu G\u00e2rcineanu, avocat.
Ion Belgea, avocat.
Ion Antoniu, avocat
Constantin Boboc, student
Virgil Borzea, ofi\u0163er
Spiru Bujgoli, student
Ion Busuioc, student
Mihai Calap\u0103r, student teolog
Valeriu C\u00e2rdu, poet \u015fi publicist
Traian Clime, func\u0163ionar
Nicolae Com\u0103nescu, student
Josim Danielescu, student
Ion Radu Dobre, func\u0163ionar STB
Constantin Dorin, student
Mircea Goga, student
Nicolae Maricari, ofi\u0163er
Alexandru Bubi Moraru, student
Mircea Motoc, student
Gheorghe Nicolicescu, inginer
Spiru Popescu, student
Vasile Popescu, student
Gogu R\u0103cman, student
Petre Ro\u015fianu, inginer, Director NITROGEN
Iordache Sp\u00e2nu, student
Toader Stahu, avocat
Stavre \u015eola, student
Polisperhon \u015eupila, student
Mircea Teohari, student
Boris Tucan, student
Tudor Tudose
Gheorghe Volocaru, func\u0163ionar
Chiriac Caratasu, student<\/p>\n\n\n\n

Cu excep\u0163ia a patru in\u015fi, Tudose, Stahu, Maricari \u015fi C\u00e2rdu, to\u0163i erau bucure\u015fteni. Marea majoritate erau studen\u0163i \u00eentre 17-21 \u015fi 23 de ani. Am mai stat un timp \u00een curte, urm\u0103rindu-i cu privirea p\u00e2n\u0103 au disp\u0103rut \u00een cl\u0103dirile administra\u0163iei, dup\u0103 care ne-am retras \u00een camere. Mijea de ziu\u0103. Nici unul nu ne-am culcat, a\u015ftept\u00e2nd cu \u00eencordare s\u0103 afl\u0103m ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Ajuns \u00een camer\u0103 m-am a\u015fezat la fereastr\u0103 str\u0103duindu-m\u0103 s\u0103 p\u0103trund cu privirea dincolo de frunzi\u015ful copacilor din curtea administra\u0163iei din care se putea vedea o mic\u0103 por\u0163iune chiar la ie\u015firea \u00een \u015fosea. \u00cen acela\u015fi timp \u00eemi preg\u0103tisem \u015fi lucrurile personale, pentru c\u0103 alt bagaj nu mai aveam, ca s\u0103 fiu gata \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i pentru c\u00e2nd vor veni listele urm\u0103toare dup\u0103 cum anun\u0163ase acel plutonier hidos de la gref\u0103. R\u0103utatea, ura, perfidia se puteau citi pe fa\u0163a lui. Acest om a jucat tot timpul un rol \u00een via\u0163a \u015fi activitatea lag\u0103rului. Era de o perfidie f\u0103r\u0103 margini \u015fi \u00een toate ocaziile posibile a c\u0103utat s\u0103 profite de pe urma noastr\u0103. Va juca un rol \u015fi \u00een desf\u0103\u015furarea evenimentelor dramatice ce vor urma. Personal voi avea de-a face cu el \u015fi niciodat\u0103 nu s-a putut afla ce s-a ales de acest sinistru personaj.<\/p>\n\n\n\n

O lini\u015fte de morm\u00e2nt domnea peste tot. Nici un zgomot de nic\u0103ieri. Cum st\u0103team la fereastr\u0103 \u00een a\u015fteptare, se luminase bine de ziu\u0103, \u00een loc s\u0103-i v\u0103d pe camarazii no\u015ftri c\u0103 ies pe poart\u0103 ca s\u0103 ajung\u0103 la gar\u0103, dup\u0103 cum fusese vorba, un alt tablou s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat privirilor ce le aveam \u00eendreptate \u00eentr-acolo. Un pluton de jandarmi, \u00eencolona\u0163i pe c\u00e2teva r\u00e2nduri, la distan\u0163\u0103 reglementar\u0103, intr\u0103 \u00een curtea administra\u0163iei venind dinspre Vaslui. Se vedea c\u0103 sunt subofi\u0163eri, sergen\u0163i majori \u015fi plutonieri, majoritatea purt\u00e2nd must\u0103\u0163i. \u00cembr\u0103ca\u0163i \u00een tunici albastre cu nasturi de alam\u0103 str\u0103lucitori, purtau de-a curmezi\u015ful pe piept pu\u015fti automate, av\u00e2nd puse pe ele ambele m\u00e2ini fiecare. Parc\u0103 to\u0163i r\u00e2njeau \u015fi parc\u0103 erau ro\u015fii la fa\u0163\u0103 ca \u015fi c\u00e2nd se aflau \u00een stare de ebrietate. M-am \u00eengrozit. De ce at\u00e2ta for\u0163\u0103 armat\u0103 c\u00e2nd aveam doar un deta\u015fament de paz\u0103 puternic care ar fi fost suficient s\u0103 transporte p\u00e2n\u0103 la gar\u0103 un num\u0103r de 32 de persoane. Sim\u0163eam c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva r\u0103u. Totul a durat c\u00e2teva clipe pentru c\u0103 au disp\u0103rut foarte repede din unghiul de lumin\u0103 care se \u00eenchidea de copacii din curtea administra\u0163iei. Nu-mi pot da seama c\u00e2t era ora, dar apari\u0163ia acestui pluton a urmat cam la o or\u0103 de la ie\u015firea pe poarta de s\u00e2rm\u0103 a camarazilor no\u015ftri. A mai trecut aproximativ \u00eenc\u0103 o or\u0103 bun\u0103 \u00een aceea\u015fi lini\u015fte morm\u00e2ntal\u0103 de mai \u00eenainte. Ceva m\u0103 f\u0103cea s\u0103 fiu \u015fi mai nelini\u015ftit \u015fi agitat dec\u00e2t fusesem. Acea zi din s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, care era nu-mi amintesc, era zi de t\u00e2rg la Vaslui \u00een care de cu noapte veneau cu miile \u0163\u0103rani cu c\u0103ru\u0163e \u015fi care cu boi, camioane dinspre Negre\u015fti \u015fi dinspre Ia\u015fi cu produsele lor spre v\u00e2nzare, alte mul\u0163imi veneau pe jos cu oi, capre, vite, porci, o circula\u0163ie \u015fi o forfot\u0103 care nu se termina p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte. De data aceasta \u015foseaua \u015fi oriunde te uitai de jur \u00eemprejur era pustiu, nu se vedea nici o suflare omeneasc\u0103. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 era ceva straniu \u015fi de r\u0103u augur, \u015fi nu exista nici o justificare. Niciodat\u0103 timp de peste un an de c\u00e2nd ne g\u0103seam aici, nu s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa ceva. Dar dintr-o dat\u0103 t\u0103cerea este \u00eentrerupt\u0103 de un cartu\u015f de arm\u0103, tras din direc\u0163ia regimentului 25 infanterie. La dou\u0103 trei secunde fanfara aceluia\u015fi regiment \u00eencepe un mar\u015f cu toat\u0103 for\u0163a. S\u0103 tot fi trecut \u00eenc\u0103 o secund\u0103 \u015fi o mitralier\u0103 \u00een imediata apropiere a noastr\u0103 \u00eencepe s\u0103 trag\u0103 rafale dup\u0103 rafale. C\u00e2nd mitraliera a \u00eencetat, se aud focuri de arme \u015fi pistoale automate care nu au \u00eencetat dec\u00e2t dup\u0103 un sfert de or\u0103 p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate de or\u0103 cel pu\u0163in. C\u00e2nd focurile continuu trase de acestea s-au r\u0103rit a urmat o alt\u0103 perioad\u0103, iar\u0103\u015fi de 15-20 minute de focuri izolate, sporadice. Le sim\u0163eam parc\u0103 erau trase \u00een mine. Erau clipe grele \u015fi lungi, foarte lungi c\u00e2t o ve\u015fnicie. Totul se auzea at\u00e2t de distinct \u015fi at\u00e2t de aproape. P\u00e2n\u0103 la locul m\u0103celului trebuia s\u0103 fie cam 50 de metri. C\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 trag\u0103 mitraliera primele rafale, av\u00e2nd certitudinea c\u0103 se trage \u00een camarazii no\u015ftri de care ne-am desp\u0103r\u0163it de c\u00e2teva ore, am c\u0103zut \u00een genunchi l\u00e2ng\u0103 geamul pe care priveam. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu ceilal\u0163i din celelalte camere. Cu to\u0163ii st\u0103team \u00een genunchi \u015fi ne rug\u0103m pentru sufletele camarazilor no\u015ftri. S\u0103 le fie suferin\u0163a c\u00e2t mai u\u015foar\u0103 \u015fi c\u00e2t mai scurt\u0103, pentru c\u0103 eram p\u0103r\u0103si\u0163i aici \u00een Moldova de toat\u0103 lumea \u015fi nu mai aveam pe nimeni dec\u00e2t pe bunul Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 cu \u00eempu\u015fc\u0103turile, la un semnal de rachet\u0103 a \u00eencetat \u015fi fanfara s\u0103 mai c\u00e2nte. Acum a\u015fteptam plutonierul s\u0103 vin\u0103 cu alt\u0103 list\u0103 a\u015fa dup\u0103 cum anun\u0163ase, dar nu a mai ap\u0103rut. \u00cen schimb s-a \u00eent\u00e2mplat un alt eveniment care se vedea c\u0103 este regizat anume de c\u0103l\u0103ii no\u015ftri: este introdus pe poart\u0103 de s\u00e2rm\u0103 un nou de\u0163inut, ceea ce ni se p\u0103rea at\u00e2t de straniu. Adic\u0103 s\u0103 m\u0103cel\u0103re\u015fti oameni \u015fi \u00een acela\u015fi timp s\u0103 aduci al\u0163i oameni \u00een lag\u0103r.<\/p>\n\n\n\n

Era c\u0103pitanul Ungureanu, de fel din Craiova al c\u0103rui fiu, student \u00een Bucure\u015fti, se afla printre noi de peste un an. Acesta a declarat c\u0103 \u00een timp ce camarazii no\u015ftri care fuseser\u0103 sco\u015fi dintre noi, se aflau \u00een curtea administra\u0163iei, el fusese adus anume \u00een dreptul lor, d\u00e2ndu-i posibilitatea s\u0103 le poat\u0103 vorbi, ca \u015fi c\u00e2nd cei care \u00eel p\u0103zeau se d\u0103duser\u0103 mai la o parte iar el s\u0103 le poat\u0103 strecura c\u00e2teva vorbe. Se vedea clar c\u0103 totul era aranjat anume. Acesta venea cu vestea c\u0103 Armand C\u0103linescu a fost \u00eempu\u015fcat de legionari. Imediat apoi cei care \u00eel escortau l-au adus la poart\u0103 \u015fi introdus \u00een lag\u0103r, unde ne-a spus \u015fi nou\u0103 vestea care a produs asupra noastr\u0103 o impresie tocmai c\u00e2nd camarazii no\u015ftri pe care el \u00eei \u00eent\u00e2lnise \u015fi le vorbise, acum z\u0103ceau f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103 \u00een \u015fan\u0163ul de la marginea \u015foselei, dup\u0103 cum vom afla mai t\u00e2rziu. Toat\u0103 aceast\u0103 desf\u0103\u015furare era cutremur\u0103toare dep\u0103\u015find puterea noastr\u0103 de rezisten\u0163\u0103. Un lucru era sigur: cei c\u0103zu\u0163i sub gloan\u0163e aflaser\u0103 cu c\u00e2teva minute \u00eenainte ca unul din marii c\u0103l\u0103i a fost pedepsit \u015fi nu mai era dubiu pentru ei de ceea ce li se preg\u0103te\u015fte. Era soarta ostaticului de c\u00e2nd lumea.<\/p>\n\n\n\n

Ne aflam \u00eenc\u0103 la ferestrele din camerele noastre c\u00e2nd alte scene se vor succeda vertiginos chiar sub ochii no\u015ftri.<\/p>\n\n\n\n

Se d\u0103duse drumul circula\u0163iei pe \u015fosea, care fusese oprit\u0103 \u00eenc\u0103 la l\u0103sarea nop\u0163ii. De fiecare dat\u0103 \u00een acea zi din s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 popula\u0163ia satelor din jur pornea de cu noapte la t\u00e2rg la Vaslui. Marea majoritate erau \u0163\u0103rani. De la distan\u0163e mai mari veneau camioane cu t\u00e2rgove\u0163i \u015fi m\u0103rfuri. Toat\u0103 acea lume fusese oprit\u0103 departe de barierele ora\u015fului \u015fi de lag\u0103r \u00eenc\u00e2t acum venea un puhoi ne\u00eentrerupt gr\u0103bindu-se la pia\u0163\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp s\u0103 afle ce s-a \u00eent\u00e2mplat pentru c\u0103 \u015fi ei auziser\u0103 mitraliera \u015fi armele automate tr\u0103g\u00e2nd, dar nu se putuser\u0103 dumirii care s\u0103 fi fost cauza. P\u00e2lcuri de oameni pe jos, al\u0163ii \u00een care cu boi sau c\u0103ru\u0163e cu cai se scurgeau \u00een direc\u0163ia Vasluiului. Ajung\u00e2nd \u00een fa\u0163a noastr\u0103 vedem cum caii sim\u0163ind de la distan\u0163\u0103 mirosul de s\u00e2nge, au \u00eenceput s\u0103 trop\u0103ie \u00eenfrico\u015fa\u0163i, s\u0103 necheze \u015fi s\u0103 se ridice pe picioarele dinapoi, nevoind s\u0103 mai \u00eenainteze. De oprit nu puteau fi opri\u0163i \u015fi \u00eentr-o \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feal\u0103 de nedescris se \u00eentorceau \u00een direc\u0163ia din care veniser\u0103 \u015fi cu c\u0103ru\u0163a dup\u0103 ei o luau sfor\u0103ind a groaz\u0103 \u00eend\u0103r\u0103t pe \u015fosea \u00eenc\u00e2t nu mai puteau fi st\u0103p\u00e2ni\u0163i. Era o scen\u0103 de apocalips care se desf\u0103\u015fura \u00een v\u0103zul nostru f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 ne d\u0103m seama mai bine ce spectacol \u00eengrozitor se prezenta \u00een fa\u0163a lor.<\/p>\n\n\n\n

Femei, copii de toate v\u00e2rstele, b\u0103rba\u0163i \u015fi b\u0103tr\u00e2ni au \u00eenceput s\u0103 \u0163ipe, s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, s\u0103 se \u00eenchine \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi semnul crucii alergau c\u00e2t mai \u00een grab\u0103 pe \u015fosea, acoperindu-\u015fi fa\u0163a cu m\u00e2inile, \u00een timp ce al\u0163ii ocoleau alerg\u00e2nd peste c\u00e2mp locul acesta de groaz\u0103 pe care sigur nu-l vor uita niciodat\u0103 \u00een via\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Din nou o lini\u015fte de morm\u00e2nt peste tot, \u00een afara lag\u0103rului \u015fi \u00een\u0103untru. Eram \u00een a\u015fteptare. O a\u015fteptare c\u00e2t o ve\u015fnicie, \u00eentreb\u00e2ndu-ne ce va mai urma, \u015fi dac\u0103 nu vor veni s\u0103 mai ia pe al\u0163ii dintre noi. Nu am ie\u015fit din camere ci am continuat s\u0103 privim pe ferestre. \u00cen dep\u0103rtare, la ie\u015firea din Vaslui, vedeam coloane de elevi \u015fi eleve, \u00een costume de str\u0103jeri, care se vedea c\u0103 sunt adu\u015fi de dasc\u0103lii lor spre locul m\u0103celului. Vom afla t\u00e2rziu, c\u00e2nd vom fi liberi, c\u0103 toate \u015fcolile din Vaslui \u015fi de prin apropiere, au fost obligate s\u0103 aduc\u0103 elevii din toate clasele, fete \u015fi b\u0103ie\u0163i, la fa\u0163a locului s\u0103 vad\u0103 carnajul de pe \u015fosea.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fa\u0163a at\u00e2tor trupuri ciuruite \u015fi mutilate, care z\u0103ceau \u00een \u015fan\u0163 \u00een b\u0103ltoace mari de s\u00e2nge acum \u00eenchegat, profesorii \u015fi angaja\u0163ii anume ai oficialit\u0103\u0163ilor erau pu\u015fi s\u0103 le \u0163in\u0103 discursuri, din care rezult\u0103 c\u0103 ace\u015fti oameni erau ni\u015fte r\u0103uf\u0103c\u0103tori care \u015fi-au tr\u0103dat \u0163ara. Pe st\u00e2lpii pu\u015fi anume erau prinse afi\u015fe mari pe care scria: A\u015fa vor fi pedepsi\u0163i to\u0163i tr\u0103d\u0103torii de neam!<\/p>\n\n\n\n

Au fost l\u0103sa\u0163i expu\u015fi astfel publicului \u015fi g\u00e2ng\u0103niilor iar c\u00e2nd au fost cule\u015fi, \u00eencepuse descompunerea bietelor trupuri ciop\u00e2r\u0163ite (…)<\/p>\n\n\n\n

…Noaptea aceea sau cea urm\u0103toare, c\u00e2nd se l\u0103sase deja \u00eentunericul, am auzit zgomot de motoare. Am dedus c\u0103 erau camioane care fuseser\u0103 aduse s\u0103 culeag\u0103 \u015fi s\u0103 duc\u0103 pe cei mor\u0163i care \u00een acele zile de toamn\u0103 c\u0103lduroas\u0103 \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se descompun\u0103. C\u00e2te camioane au fost, cine anume \u015fi \u00een ce condi\u0163ii i-a cules din \u015fan\u0163 \u015fi cum au procedat cu at\u00e2ta s\u00e2nge, creieri \u015fi oase ciop\u00e2r\u0163ite r\u0103sp\u00e2ndite pe \u015fosea nu am aflat p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u015fi r\u0103m\u00e2ne de asemenea o chestiune de viitor. Este exclus s\u0103 nu se afle oameni din cei care \u00eenc\u0103 mai tr\u0103iesc \u015fi care au dus la \u00eendeplinire aceast\u0103 teribil\u0103, \u00eengrozitoare munc\u0103. Cine a s\u0103pat acea groap\u0103 comun\u0103 \u00een care s\u0103 poat\u0103 \u00eenc\u0103pea at\u00e2tea trupuri, cine a turnat varul peste ei dup\u0103 care turn\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul, f\u0103r\u0103 a pune nici m\u0103car o cruce la c\u0103p\u0103t\u00e2iul lor, i-a l\u0103sat acolo \u00een acel cimitir de animale de la bariera Vasluiului? \u015ei acest lucru va trebui s\u0103 fie descoperit \u015fi l\u0103murit pentru a fi cunoscut de genera\u0163iile viitoare. Am convingerea c\u0103 nici primarul ora\u015fului, generalul Vasiliu R\u0103\u015fcanu \u015fi nici prefectul jude\u0163ului, al c\u0103rui nume nu l-am aflat p\u00e2n\u0103 acum, nu erau str\u0103ini de tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat. M\u0103 g\u00e2ndesc de-atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi c\u00e2te poze s-au luat, pentru c\u0103 trebuie s\u0103 se fi luat, m\u0103car de c\u0103tre oficialit\u0103\u0163i dac\u0103 nu de mul\u0163i al\u0163ii.<\/p>\n\n\n\n

Le vom afla \u015fi pe acestea c\u00e2nd totul se va dezbate public de c\u0103tre neamul \u00eentreg.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd, \u00een 1940, dup\u0103 ce Statul Legionar a luat fiin\u0163\u0103, \u015fi s-a f\u0103cut deshumarea celor 32 de camarazi ai no\u015ftri, numai familiile lor au reu\u015fit s\u0103-i identifice pe fiecare, pentru c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 trupurile lor ciop\u00e2r\u0163ite \u00eentr-un mod inimaginabil, ei au fost descompu\u015fi \u015fi de varul nestins care s-a turnat peste ei. Ce se va alege din toate cele ce relatez aici, dup\u0103 mai bine de o jum\u0103tate de secol, numai Dumnezeu poate \u015fti. Un lucru r\u0103m\u00e2ne sigur \u015fi ne\u00eendoios c\u0103 \u00eentreg acest tablou cu toate segmentele lui m\u0103 va urm\u0103ri p\u00e2n\u0103 voi \u00eenchide ochii.<\/p>\n\n\n\n

Victor Corbu\u0163
<\/strong>Fragment din vol. Civitas Diaboli<\/strong>, Ed. Elisvaros, Buc. 2005<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Aceasta este de c\u00e2nd lumea soarta ostaticului; el poate fi sacrificat oric\u00e2nd. De aceea, dec\u00e2t ostatic, mai bine lupt\u0103 \u015fi mori dac\u0103 trebuie…” Era ziua de 21 Septembrie. Soarele cobor\u00e2se aproape de apus, \u00een acea zi frumoas\u0103 de toamn\u0103, la Vaslui. Cum priveam pe fereastr\u0103 spre c\u00e2mpul care se \u00eentindea imediat dincolo de \u015foseaua Vaslui-Negre\u015fti […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-58","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-miscarea-legionara"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OAmB-W","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/58","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=58"}],"version-history":[{"count":12,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/58\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6763,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/58\/revisions\/6763"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=58"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=58"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=58"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}