{"id":302,"date":"2010-11-06T17:47:53","date_gmt":"2010-11-06T17:47:53","guid":{"rendered":"http:\/\/www.miscarea.org\/a\/?p=302"},"modified":"2025-12-04T07:59:26","modified_gmt":"2025-12-04T07:59:26","slug":"ajutorul-legionar-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/?p=302","title":{"rendered":"“AJUTORUL LEGIONAR”"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/a>
\u201dAjutorul Legionar\u201d<\/strong> a fost una din cele mai \u00eensemnate realizari ale Statului National-Legionar, un focar de caritate crestina si cea mai mare opera sociala ce-a cunoscut-o vreodata Rom\u00e2nia de la \u00eenceputurile istoriei ei moderne. – Horia Sima<\/strong><\/em><\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

…Circulara mea cu \u00eenfiintarea \u201eAjutorului Legionar\u201d<\/strong> a aparut \u00een 26 Septembrie 1940. Dupa ce explicam rostul acestei organizatii, \u00een tragicele \u00eemprejurari pe care le traieste tara, \u00eencheiam circulara cu urmatorul apel: \u201eLegionari, cuv\u00e2ntul de ordine s-a dat. La prima batalie dupa prigoana, ochii \u00eentregii tari va privesc cu dragoste si \u00eencredere deplina. Biruinta, ca \u00eentotdeauna, sta numai \u00een hotar\u00e2rea voastra. Ridicati \u201eAjutorul Legionar\u201d<\/strong> la \u00eenaltimea marilor batalii din trecut si veti fi vrednici de recunostinta \u00eentregului popor\u201d.<\/em> \u00cen aceeasi circulara l-am numit pe Ilie G\u00e2rneata, Comandant al Bunei Vestiri, conducator al noii organizatii. \u00cen modul acesta, \u00een afara de rostul primordial al noii institutii, crearea \u201eAjutorului Legionar\u201d<\/strong> mai avea avantajul ca \u00eei oferea o compensatie lui Ilie G\u00e2rneata, m\u00e2hnit pentru absenta lui din guvern. \u201eAjutorul Legionar\u201d<\/strong> a luat \u00een cursul guvernarii noastre o dezvoltare asa de mare \u00eenc\u00e2t putea fi echivalat unui minister. <\/p>\n\n\n\n\n\n\n\n

\u00cen 30 Septembrie, Ilie G\u00e2rneata, referindu-se la circulara mea, a adresat un apel catre populatie, cer\u00e2ndu-i sa participe cu toata generozitatea la aceasta batalie, menita sa aline suferintele a sute de mii de dezradacinati si de oameni care nu dispun de nici un minimum de existenta. Noua organizatie s-a \u00eentemeiat pun\u00e2nd \u00een aplicare una din legile fundamentale ale cuibului. \u201eAjuta-ti fratele cazut \u00een nenorocire. Nu-l lasa!\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u201dAjutorul Legionar\u201d<\/strong> si-a fixat sediul \u00een fosta cladire \u201e<\/strong>Straja Tarii\u201d din Strada Romei si si-a \u00eenceput activitatea cu multa \u00eensufletire si dinamism. Ca secretar general l-am numit pe Virgil Mihailescu, venit cu grupul din Germania, care s-a distins prin competenta si eficacitate, fiind un talent \u00een domeniul organizarii.<\/p>\n\n\n\n

Chiar din primele zile de activitate, \u201eAjutorul Legionar\u201d<\/strong> s-a bucurat de cea mai buna primire \u00een popor. Contributiile veneau navalnic din toate partile, de la cetatenii umili p\u00e2na la cei mai \u00eenstariti, ajung\u00e2nd \u00een scurta vreme la milioane de lei. O multime de legionari din toate colturile tarii si mai ales doamne din organizatia feminina a Legiunii s-au pus la dispozitia \u201eAjutorului\u201d<\/strong>, pentru a lucra voluntar \u00een cadrele lui. Nici nu trecuse o luna de la \u00eenfiintare si, sub auspiciile \u201eAjutorului Legionar\u201d<\/strong>, s-au deschis at\u00e2t \u00een Capitala c\u00e2t si \u00een multe orase din provincie restaurante populare, care au fost o adevarata binecuv\u00e2ntare pentru patura sociala cu venituri modeste. Pentru un pret mic, functionarii \u00eencepatori, v\u00e2nzatorii din pravalii si muncitorii primeau o hrana substantiala si de buna calitate, fiind tratati cu omenie si dragoste. Reteaua de cantine si restaurante populare, create de \u201eAjutorul Legionar\u201d<\/strong>, continuau \u00eentr-o alta perspectiva vechea realizare a Capitanului, a comertului legionar, din anii 1935-1937. \u201eAjutorul Legionar\u201d<\/strong> a fost de mare folos si \u00een alte chipuri populatiei sarace. Nu a fost familie necajita sau tineri fara slujba care, bat\u00e2nd la poarta Legiunii, sa nu primeasca o m\u00e2na de ajutor. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Legionarii din acest grup, sub conducerea lui Ilie G\u00e2rneata, nu asteptau ca lumea saraca sa se anunte la sediul din Strada Romei, ci, constituiti \u00een echipe, cutreierau ei \u00eensisi casa de casa cartierele marginase ale Capitalei, pentru a descoperi nevoile fiecarei familii. La Centru s-a \u00eentocmit un fisier cu familiile aflate \u00een suferinta si remediile ce trebuiau aplicate pentru a le salva din mizerie. Unii erau bolnavi; altii aveau nevoie de \u00eembracaminte, iar altii pur si simplu traiau din mila cerului, neav\u00e2nd nici strictul necesar pentru ziua de m\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n

\u201dAjutorul Legionar\u201d<\/strong> luase legatura cu spitalele din Capitala si intervenea pentru internarea bolnavilor si a copiilor ofiliti, care se prapadeau cu zile din lipsa unei \u00eengrijiri elementare. Pe tinerii fara lucru \u00eei plasa la diverse \u00eentreprinderi, fac\u00e2nd apel la Ministerul Muncii.<\/p>\n\n\n\n

Masele populare au simtit ca un alt suflu bate \u00een tara, ca indiferenta pentru soarta celor saraci disparuse prin venirea legionarilor la putere, fiind \u00eenlocuita cu solidaritatea nationala \u00een fata suferintelor fiecarui individ. C\u00e2ntecul legionar \u201ePentru acel, acel flam\u00e2nd ce pl\u00e2nge, ne jertfim \u00een orice clipa\u201d<\/em> devenise o realitate. \u00cenainte, numai c\u00e2tiva indivizi se bucurau ocazional de asistenta unor anemice societati de binefacere; acum se crease o \u00eentreprindere uriasa, la scara nationala, care veghea ca sa nu mai existe oameni \u00een Rom\u00e2nia care sa moara de foame. Si tot acest ajutor nu se dadea cu dispretul de odinioara al claselor posesoare, ci dintr-un imbold curat, al dragostei de oameni ajutati sa se desprinda din complexul neputintei si sa mearga pe picioarele lor proprii.<\/p>\n\n\n\n

\u201dAjutorul Legionar\u201d<\/strong> a fost una din cele mai \u00eensemnate realizari ale Statului National-Legionar, un focar de caritate crestina si cea mai mare opera sociala ce-a cunoscut-o vreodata Rom\u00e2nia de la \u00eenceputurile istoriei ei moderne. Meritul acestei institutii este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t a functionat \u00een afara de cadrul oficial al Statului si fara sa coste nici o centima din bugetul tarii. Toate ajutoarele veneau de la popor si se revarsau, fara intermediari fraudulosi, tot \u00een popor. Pe l\u00e2nga afluenta de bani, la sediile \u201eAjutorului Legionar\u201d<\/strong> soseau alimente si bauturi pentru cantine, puse gratuit sau cumparate cu preturi mult mai mici dec\u00e2t pe piata, apoi haine pentru a fi date la cei dezbracati, paturi si chiar mobile de tot felul.<\/p>\n\n\n\n

Iata ce putea face entuziasmul legionar, c\u00e2nd era liber sa se manifeste. Sute de mii de rom\u00e2ni s-au bucurat de binefacerile \u201eAjutorului Legionar\u201d<\/strong>, binecuv\u00e2nt\u00e2nd memoria Capitanului<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n

 Horia SIMA<\/span><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

…Circulara mea cu \u00eenfiintarea \u201eAjutorului Legionar\u201d a aparut \u00een 26 Septembrie 1940. Dupa ce explicam rostul acestei organizatii, \u00een tragicele \u00eemprejurari pe care le traieste tara, \u00eencheiam circulara cu urmatorul apel: \u201eLegionari, cuv\u00e2ntul de ordine s-a dat. La prima batalie dupa prigoana, ochii \u00eentregii tari va privesc cu dragoste si \u00eencredere deplina. Biruinta, ca \u00eentotdeauna, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"nf_dc_page":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-302","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-miscarea-legionara"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p3OAmB-4S","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/302","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=302"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/302\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6860,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/302\/revisions\/6860"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=302"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=302"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.miscarea.org\/a\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=302"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}