+ Tudose Popescu

A plecat dintre noi Tudose Popescu. Camarazi de luptă şi fraţi de suferinţă la Văcăreşti, la Galata, la Focşani şi la Severin, privim astăzi la sufletul lui care se înalţă către cer. Trupul istovit de mizerie, de sărăcie şi de foame – ros de zidurile reci ale atâtor închisori merge să se odihnească în pământul cald al Patriei. Cade ca un stejar lovit de trăznet, în vârstă de numai 33 ani din care 10 au stat în mijlocul furtunii neclintit la postul său de soldat al mişcării naţionale.

“Te salutăm drag camarad…”

Conducător al studenţimii cernăuţene dela 922 la 925, în timpul grelelor lupte Tudose Popescu a fost de un curaj, de o hotărâre şi de un spirit de sacrificiu fără seamăn. Dragă Tudose ţi-aduci aminte când la 923 în închisoarea întunecoasă, eram copii atunci, am căzut în genunchi şi plângând ne-am legat cu toţi împreună ca să nu intrăm nici odată în partidele vânzătoare de neam, ci să stăm în slujba ţării – a ţării vândute, a ţării furate până la sfârşitul vieţii noastre. Ei bine avem obligaţia să spunem că tu renunţând la atâtea avantagii pe care ţi le întindeau oamenii partidelor şi trăind în cea mai neagră mizerie, te-ai ţinut de acest legământ până la cea din urmă clipă a zilelor tale. Noi cei 5 rămaşi din grupul nostru sfânt care ţi-am simţit cotul alături de al nostru în ceasurile cele mai grele şi care am scuipat alături de tine sânge din piepturile noastre – în fundul închisorilor – noi ştim bine că ne aşteaptă aceiaşi soartă: o moarte timpurie. Să vină când îi place. Până atunci jurăm cu mâinile pe trupul tău rece că vom duce lupta mai departe şi că nu va fi duşman care să ne învingă. Iar când tu, Tudose, vei auzi din groapă zăngănitul armelor noastre…, înalţă-te ca un erou şi fii alături de noi: să ne scăpăm ţara cucerită de jidovime şi vândută de vânzător. Te salutăm drag camarad şi te îmbrăţişăm pentru ultima dată.
Corneliu Zelea Codreanu, Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici
“Garda Moldovei”, Anul I, Nr. 2, 22 Noemvrie 1931, pg. 1.

November 16, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

ÎNTRE LAȘITATE ȘI OPORTUNISM

Revista “Carpații”, Madrid. Anul XXVII, Nr. 45, Iulie – Septembrie 1984

Trăim o epocă de profundă depresiune morală în care toate valorile nobile, înălţătoare, sunt desconsiderate şi privite ca un lest al unor timpuri depășite… La tot pasul ne izbim de această mentalitate care aruncă omul pe căile descompunerei interioare.

Cunoaştem bine acest fenomen şi nu ne-am făcut iluzii niciodată. De când e lumea au existat indivizi perverşi, laşi sau răi, precum și curente sociale negativiste, căci nu există societate pe de-a’ntregul perfectă. Dar astăzi asistăm la o îngrozitoare generalizare a formelor cele mai abiecte şi defetiste, forme ce ruinează societatea şi descompun insul. E ca o pecingine ce se întinde peste tot locul şi roade în adâncime, în faţa căreia omul de bine, omul corect, devine neputincios, o permanentă victimă.

Neamul românesc n’a scăpat de această plagă. Atât în ţară cât şi în exil racila epocei a transformat omul-român într’o ființă fără substanţă. Mişună diaspora noastră de derbedei, de afacerişti, de megalomani, de ambiţioși. O constatăm în jurul nostru, în modul de a se comporta, în felul de a gândi. Exilul nostru, care ar fi trebuit să fie oglinda marilor preocupări şi aspirații ale neamului, nu-i decât trista expresie a unei mentalități de prefăcuţi și de lipsiţi de caracter. În marea lor majoritate, acești privilegiaţi ai Occidentului, scăpaţi din ghiarele regimului comunist, se zbuciumă între lașitate şi oportunism.

Trist exil în care cei din ţară şi-au pus atâtea speranţe!

Read the rest of this post »

October 27, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

TRECE MOISĂ AL VĂDANEI de Nicolae NOVAC

HAIDE HAI, CU DOR ŞI LUNĂ

Au trecut zilele și săptămânile și Boșneagul și-a regăsit iarăși liniştea și viața și-a reluat cursul ei normal. A fost uitat şi mortul şi fratele lui închis acum la Penitenciarul din Oraviţa, și ştăierenţii care, spuneau unii, ar fi fost duși la ocnele de sare. Pe ulița satului treceau mereu căruțele cărăușilor din Ştaier care-și făceau traiul vieţii cărând lemne din pădurea U.D.R.-ului la Dunăre, la port, de unde erau încărcate pe șlepuri și duse la Orșova şi Turnul Severin și chiar mai departe. La început, boșnegenii se fereau de ei ca de ciuma neagră. Femeile își întorceau capul în altă parte şi mamele își ascundeau copiii sub șorțuri ca de ucigă-l toaca, iar bărbaţii nu mal intrau în crâşma lui Ogrin când vedea pe unul din ei acolo. “Îs oamenii dracului”, spuneau ei. “Corcituri de nemți încăpățânați și sârbi aprinși la mânie și iuți la cuțit, și de omul dracului să-ți rupi mâneca cămeşii și să fugl”…

Erau ei, ștăierenţii, cu adevărat, o rasă aparte de oameni. Blonzi şi cu ochii albaștri. Voinici și sprinteni. Şi, deși îmbrăcați în port românesc, foarte puţin deosebit de al altor sate din jur şi vorbeau acelaș dialect ca și ceilalți bănăţeni din Clisură, nimeni nu-i considera Români. Asta poate şi datorită faptului că numele satului lor, Ştaier, suna prea nemțește.

Read the rest of this post »

September 27, 2014 · admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei

URICAR – ARDEALUL de Nichita Moşneguţu

Munţi sculptaţi în boltă-albastră, Primăvara verde’n trene
Vă’mpletesc legionarii în cosiţi de Cosânzene
Horbotirea nestimată peste ochiul nemuririi
Osanalelor din bucium, doine’n plaiul întregirii.

Drept în piscuri luminate, peste albii şi’n ogoare
Legiunile creştine scriu în veac slove de soare
Şi-ţi împodobesc cu stele şi rubine viitorul
Şi în piatră legea Firii, treaz o sapă azi poporul.

Val de-avânt pornit din Tisa, plug de gând peste ponoare
Rezemat cu fruntea’n Nistru, durezi neamului pridvoare,
Cum odată Dacul aprig în privirea lui de gruer
Închega o’mpărăţie dintr’o turmă şi un fluer…

Stau nădejdile ‘nşirate, perle pe răboj de vreme,
Zile mari de sfinte glorii bat în suflet să ne cheme
Şi din sângele lui Cloşca, Horia şi-a lui Crişan
Azi descalecă la tine Craiul-Verde-Căpitan…

Şi în urmă-i plivitorii plaiurilor noastre vin
Pregătiţi să smulgă spinii, plini de ură şi venin,
Să-i arunce graşi de lene, să-i înghită foc şi pară
Iar în urmă brazdă nouă, tragă – “Totul pentru Ţară”.
Nichita Moşneguţu
Din vol. de poezii “Totul pentru Ţară”, 1937

May 10, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

Ajutorarea sinistraţilor de către organizaţia “Munca Legionară”

Ziarul “Cuvântul”, Duminică, 8 Decembrie 1940. Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 56.

Facsimil

Realizările şi programul de viitor
Organizaţia “Munca Legionară” începând realizarea programului său a înfiinţat şi organizat, în prima etapă, Centrul şi Ajutorul Sinistraţilor spre a face urgent faţă necesităţilor ivite în urma cutremurului.
In cadrul ajutorării sinistraţilor, organizatia “Munca Legionară” lucrează în strânsă legătură cu ajutorul sanitar al Crucii Roşii Germane, precum şi cu organizaţia “Ajutorul Legionar”.
I. Din programul de ajutorare a sinistraţilor pe care şi l-a făcut, organizaţia “Munca Legionară” a realizat până în prezent prima parte, adică:
1. Alimentarea localităţilor sinistrate cu:
a) materiale de construcţii,
b) meseriaşi şi muncitori.
2. A înlesnit efectuarea transporturilor de tot felul pe care organizaţiile locale le-au cerut.
3. A înfiinţat organizaţiile locale care au făcut controlul tehnic al clădirilor deteriorate în următorul fel: Read the rest of this post »

March 15, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

Profesorul Universitar Vasile Christescu

Profesorul Vasile Christescu, în 1933, lucrând la Casa Verde Colectia Fănică Anastasescu

Profesorul Vasile Christescu, în 1933, lucrând la Casa Verde
Colecţia Fănică Anastasescu

→ Vezi şi: Prof. Vasile Christescu

March 15, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

Deschiderea unei cantine legionare în cartierul Tei

Ziarul “Cuvântul”, Duminică, 8 Decembrie 1940. Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 56.

Facsimil

In cadrul “Ajutorului Legionar” a luat fiinţă încă o cantină legionară în str. Maica Domnului No. 15 din cartierul Tei.
Eri dimineaţă la ora 10,30 a avut loc inaugurarea, în prezenţa cămăşilor verzi din grupul IV.
Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi dela biserica Sf. Treime şi biserica Doamnei, compus din părintele A. Petcu, Ion Stancu şi D. Muşeteanu.
După terminarea sfintei slujbe a vorbit camaradul comandant ajutor I. Diaconescu din partea “Ajutorului Legionar”.
La această cantină iau masa 150 oameni nevoiaşi în special copii.
Din iniţiativa grupului IV s’a delegat câte un legionar pe lângă fiecare om nevoiaş, având grije ca cel ce ia masa să fie plasat, astfel ca ajutorul dat să-i revină altui semen lipsit de mijloace de trai.

Ziarul “Cuvântul”, Duminică, 8 Decembrie 1940. Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 56.

March 15, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

CU FAŢA LA DUŞMAN!

Corneliu Zelea Codreanu

March 9, 2014 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

“Casa Verde” din Bucureşti construită de legionari

“Casa Verde” din Bucureşti construită de legionari

August 24, 2013 · admin · No Comments
Posted in: Mişcarea Legionară

Revista “Ideia Românească”, Anul II, Nr. 1, 1937

Număr special dedicat mucenicilor Ion Moţa şi Vasile Marin

“Jertfa din Spania este un fapt epocal în istoria românească: chiagul unei mari, celei mai mari epoci. Intemeiază veacuri de viată si asezare natională, fiind sprijinită si strângând în sine întreg trecutul si adâncimea fiintei noastre istorice… Neamul acesta poate fi de aici înainte înţelesul suprapunerii sărbătorilor Naşterii cu luptele renaşterii nationale; peste orice prejudecată a ideei coincidenţei sau explicaţiei prin condiţii contingente. Iar tendinţa generală a acestui ciclu de lupte este, pe măsură ce ele ajung mai crâncene, mai dramatice, să împingă ziua deznodământului tot mai adânc în asprimea vremuirii, şi apoi mai departe, spre primăvară, spre renaştere…”