Foști deținuți politici, supraviețuitori ai deportărilor în Bărăgan, urmași ai victimelor regimului comunist și membri ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – filiala Timiș s-au reunit joi, 16 iulie, la Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat, din zona Pădurea Verde, pentru a marca împlinirea a 77 de ani de la executarea primului lot de partizani anticomuniști din Munții Banatului.
La Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat, amplasat în vecinătatea Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, a avut loc ceremonia anuală de comemorare a luptătorilor bănățeni care au plătit cu viața împotrivirea față de regimul comunist.
Tabăra de muncă de la Carmen Sylva, pe malul Mării Negre: Gen. Gh. Cantacuzino-Granicerul (stânga) și Corneliu Zelea Codreanu. După slujba de sfințire, Căpitanul se adresează celor prezenți, vorbind despre însemnătatea și rolul muncii ca rod al educației legionare…
Și iată, totuși, Dumnezeu, care este „Împărat peste tot pământul”, a trebuit să sufere chinurile Golgotei și ale răstignirii, spre a ajunge la biruința Învierii.
Să nu ne întrebăm dacă Dumnezeu, în atotputernicia Lui ar fi putut face biruitoare Biserica și adevărurile ei, fără a trece prin suferințele patimilor.
Ci să ne dăm seama când în păcătoasa noastră așezare omenească, însuși Dumnezeu – Iisus a trebuit să plătească cu suferințe și moarte biruința dreptății Dumnezeiești.
Cum am putea atunci noi oamenii să ne sustragem acestei orânduiri lăsate de Dumnezeu în drumul spre învierea dreptății și a adevărului în viața oamenilor?
Cine e mai mare decât Dumnezeu?
Ce n’a putut, ori n’a vrut El, cum am putea face noi?
Cum am putea noi să biruim legea aceasta, să fim mai presus de Mântuitorul? Nu e oare nevrednic orice gând care, prin josnică negustorie omenească, prin încercarea de a înșela rânduielile Dumnezeiești, ar vrea să obțină biruinți de dreptate fără a le plăti cu nici o jertfă? Nu sunt sortite risipirii orice asemenea încercări de a obține biruinți gratuite? N’am fi noi niște ridicoli măsluitori ai legilor eterne, un fel de panglicari de bâlci, dacă am urmări cucerirea dreptății doar prin abile manevre politice, fără jertfă, fără plată a suferinții?
La Casa Verde, sub crucea mormântului lui Moța și Marin a răsunat ieri porunca lui Horia Sima:
GARDĂ! ASCULTĂ COMANDA LA MINE!
Legionarii s’au înfiorat uitându-se țintă în ochii conducătorului Legiunei. Trupurile s’au încordat mai mult, mâinile s’au întins spre cer în jurământ, sufletele s’au deschis largi ca să primească comanda.
Și în puterea clipei rare, au văzut lucind în ochii lui Horia Sima, acea privire de oțel care pătrunde prin om, care ți se adâncește în suflet.
Au văzut privirea care pătrunde dincolo de lucrurile mărunte ale ceasului, adâncindu-se în marile linii ale veacului, au văzut sclipind un fulger din privirea pe care o avea Căpitanul.
Și în adâncul sufletului lor au jurat odată mai mult să asculte fără preget, fără șovăire, gata de jertfă, legionărește.
În clipa aceia am simțit prezent duhul Căpitanului. Am simțit cum cuta de pe frunte i se încordează într’o mulțumire stăpânită.
Ascultând comanda lui Horia Sima, Garda ascultă comanda Lui.
Grigore MANOILESCU „Buna Vestire”. Director: Grigore Manoilescu. Prim Redactor: + Mihail Polihroniade Anul V, Seria II, Nr. 7, Duminică, 15 Septembrie 1940
