O relatare a unui episod de intimidare și persecuție
Imagine din anul 1980, înaintea plecării clandestine spre Libertate…
În Noiembrie 1977, am fost supus unei experiențe deosebit de umilitoare și intimidante, orchestrată de autorități într’un efort de a mă discredita și izola. Totul a început cu decizia lor de a mă prezenta în fața „oamenilor muncii,” o expresie folosită de regimul comunist pentru a da o aură de legitimitate unor practici profund nedrepte.
Am fost escortat de mulți securiști, înconjurat de mașini, într’un convoi ce părea mai degrabă o demonstrație de forță decât o deplasare necesară. Destinația noastră era Căminul Cultural din Brănești, unde o mulțime impresionantă fusese deja mobilizată. Autobuze pline cu elevi, profesori și diverse alte categorii de persoane așteptau, toate aduse acolo pentru a fi martorii unei mascarade judiciare travestite în spectacol public.
Când am ajuns, atmosfera era tensionată, încărcată de priviri curioase, ostile sau indiferente, dar toate marcate de spectrul fricii induse de regim. În fața acestei mulțimi eterogene, au început acuzațiile. Nu era vorba de acuzații legale sau argumentate, ci de o listă de invective menite să mă demonizeze. Reprezentanții Securității m’au prezentat ca pe un „element înrăit,” un individ care ar fi ascultat postul de radio Europa Liberă – o faptă considerată subversivă de către regim. Am fost etichetat ca legionar, reacționar, antisocial, un dușman al ordinii comuniste.
Gheorghe Gh. Istrate, licențiat al Academiei Comerciale, autorul “Îndreptarului Frățiilor de Cruce” apărut sub auspiciile partidului “Totul pentru Ţară” în anul 1935 şi al versiunii extinse care ulterior s’a tipărit sub titlul “Frăția de Cruce” în 1937. Comandant Legionar, ȘefulFrăţiilor de Cruce (1935-1938); asasinat mişeleşte din ordinul lui Carol al II-lea în noaptea de 21/22 Septembrie 1939 în închisoarea din Râmnicu Sărat, împreună cu alți conducători legionari.
Comments Off on GHEORGHE ISTRATE ÎN ANII STUDENŢIEI…
Tabăra de muncă de la Vulturești, Muscel, Oct. 1940: legionarii așteaptă ordinul de începere a lucrului. Este prima casă de adăpost construită de statul legionar. Tot aici va fi ridicată și troița în memoria inginerilor silvici Gh. Clime, Popescu-Coculescu și Victor Slăvescu căzuți pentru biruința legionară. Inaugurarea va avea loc în fața unei numeroase asistențe câteva luni mai târziu, la 15 Decembrie 1940, când are loc sfințirea lor.