Dă-i, Doamne, putere şi-uriaşă răbdare / Neamului meu călcat în picioare…
Friday September 22nd 2017

Membri

Arhiva

Căzuţi la Elefterie, 1939…

"Cei ce-au căzut ucişi de gloanţele duşmane, / Păşesc în rând cu cei ce au rămas..." (Cântec Legionar)

"Cei ce-au căzut ucişi de gloanţele duşmane, / Păşesc în rând cu cei ce au rămas..." (Cântec Legionar)

  Ziarul “Buna Vestire”, 22 Septembrie 1940

MARIN STĂNCIULESCU

Chemat în ceasul jertfei sfinte pentru mântuirea Naţiei de sub călcâiul cãlcãtorilor de lege, ţâşneste trăsnet pedepsitor, în toiul furtunii de grindini.

In rând cu camarazii din echipă păşeşte dârz. Mladă din pământul nostru străbun, se ridică peste sgura de patimi şi doruri lumeşti, peste chipuri de lut şi huzururi, ca să’ngenunche legea bunului trai.

A jertfit continuu pentru Legiune, Tară şi Căpitan, a părăsit totul, păşind cu ochii aţintiţi spre Nimbul de lumină întruchipat în icoanele martirilor nostri, în Arhanghelul proteguitor.

Ai căzut la datorie camarade, ca să te înalţi martirizat.

In pace-ţi fie sufletul deapururi, căci Neamul tău a înviat.

g.p.

  Citeşte în continuare »

LA VASLUI, SEPTEMBRIE 1939…

“Aceasta este de când lumea soarta ostaticului; el poate fi sacrificat oricând. De aceea, decât ostatic, mai bine luptă şi mori dacă trebuie…”„…”

Era ziua de 21 Septembrie. Soarele coborâse aproape de apus, în acea zi frumoasă de toamnă, la Vaslui. Cum priveam pe fereastră spre câmpul care se întindea imediat dincolo de şoseaua Vaslui-Negreşti şi dealurile care, în depărtare, închideau orizontul, observ un mic avion că aterizează la o mică depărtare de noi, după ce făcuse câteva rotiri ca să găsească cel mai potrivit loc pentru aterizare. Vasluiul nu avea nici un fel de aeroport şi nici nu văzusem vreodată să aterizeze vreun avion de când mă aflam în această localitate. Citeşte în continuare »

BĂNIŞORUL ŞI LEGIONARII

“…În 1940, conform unei informaţii primite de la Ioane Văsilichii Onuţului, în vârstă de 84 de ani, numărul legionarilor din sat a ajuns la 8. Mi-a dictat numele lor. Tot el mi-a declara că în toată această perioadă, legionarii n-au comis nici-o „blăstămăţie” în sat.
În perioada respectivă a avut loc o tabără de muncă legionară, despre care mi-a relatat vara mea Maria Cozma (născută Vanca), în vârstă de 81 de ani, din Satu Mare, care între 1935-1940, a locuit în Bănişor, la părinţii mei, urmând la şcoala din sat clasele IV,V,VI şi VII primară. Mi-a declarat că nu-şi aminteşte ca legionarii din sat să fi comis ilegalităţi sau delicte. Ea mi-a relatat despre o tabără de muncă legionară care a avut loc în Bănişor. Rezum ce mi-a povestit ea:
“Într-o seară, un grup de legionari din Cluj, format în cea mai mare parte din intelectuali şi conduşi de preotul Teofil Băliban şi-a făcut cântând intrarea în sat, venind pe jos, din spre Ciucea. Erau echipaţi cu tot ce era necesar pentru încropirea unei tabere volante. S-au instalat într-o sală de clasă la şcoala din sat. În aceiaşi seară s-a bătut toba în sat şi s-a anunţat că un grup de legionari din Cluj va participa a doua zi la refacerea drumului de pe Căludă şi că la ora cinci dimineaţa va începe acţiunea cu o slujbă religioasă la biserica din sat. Citeşte în continuare »

Ursitoarele de la Ganzova

*Copiilor “rumâni” din Bulgaria, la nastere li se pune pe tava traditia*

Cu plugul...

Intre doua granite – romaneasca si sarbeasca, si sub doua stapaniri – bulgareasca si turceasca, romanii din Timoc au fost tot timpul niste razvratiti, haiduci fara frica de nimic, tocmai pentru ca nu mai aveau nimic de pierdut. Li se luase totul: intai vitele si stupii, apoi pamantul de sub talpi, apoi limba si spiritul. Numai ca noi, romanii de pe malul nordic al Dunarii, nu le-am auzit tanguiala. Ne-am astupat urechile de multe ori in istorie, abandonandu-i pustiului. Au trait asa cum au putut, purtandu-si cu semetie portul stramosesc, vorbind o limba pe care n-au scris-o si n-au citit-o niciodata. Si, mai ales, uitandu-se peste Dunare cu ochii in lacrimi si cu speranta ca le vom face, odata si odata, un semn. Ranile lor sangereaza chiar si acum, in anul 2010, mult, cu mult dupa veacul haiducilor. Citeşte în continuare »

Legiunea “Arhanghelul Mihail”

Fotografia infatiseaza saculetul cu pamant din toate tinuturile romanesti si textul scrisorii directorului penitenciarului Doftana care confirma primirea, spre pastrare, din partea Capitanului, a acestui saculet, in momentul in care era transportat dela Doftana

Optzeci si trei de ani in urma, in ziua de Vineri 24 Iunie 1927, ora 10 seara, lua fiinta la Iasi, in casa din str. Florilor, Nr. 28, Legiunea “Arhanghelul Mihail”, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu.

Ca o nestemata de pret, Miscarea Legionara a rasarit in mijlocul unei societati putrede, in mijlocul politicianismului servil unor interese straine, in plina coruptie, aducand cu sine o noua doctrina, curata, nationalist-romaneasca.

Oratoria ei a fost aceea a faptei, nu a vorbei.

Cuprinzand etapele spinosului drum pe care Legiunea l-a avut de infruntat de-a lungul intregei sale existente, cu numeroasele jertfe, oprelisti, interdictii dictate de partidele aflate la conducerea tarii sau de interesele straine, se poate vedea astazi ca intotdeauna biruinta legionara a stralucit, s’a impus, rupand pentru totdeauna lantul demagogiei oarbe propagata de partidele existente, prin inalta sa scoala spirituala, ideologica si doctrinara.

Dimensiunile jertfelor legionare pornesc dela Nita Constantin (ucis in timp ce lipea afise legionare, la Constanta, in anul 1933), si se continua la valurile intregi de elevi si studenti legionari masacrati in Septembrie 1939 (cateva sute), la jertfa lui Mota si Marin pe frontul din Spania, jertfa Capitanului C. Z. Codreanu, grupului Nicadorilor, Decemvirilor si Razbunatorilor, mortii din batalioanele dela Sãrata si pana la minunatele jertfe ale partizanilor legionari din munti, ca si zecile de mii de jertfe din inchisorile comuniste. Citeşte în continuare »

PURTĂTORII TORŢEI de Vasile Militaru

(dedicată Studenţimii Legionare)

Spre voi, azi, purtători ai tortei, durutul suflet mi’l îndrept,
Căci soartă bună pentru tară, doar dela voi am drept s’astept…
In codrul Neamului, – în care s’a ‘ntins atâta putregai
Si însusi vântul primăverii n’aduce decât “of” si “vai”,

– Azi, numai voi urcati spre soare, -biruitor si verde crâng,-
Si-asi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brate să vă strâng!
Copii ai lipsei si-ai durerii, înghesuiti prin vechi mansarde,
Al căror foc nu arde’n vatră, dar sufletul ca smirna arde;

Flămânzilor, a căror hrană adesea’i un pătrar de pâine,
In voi, -cu spade mari de flăcări,- eu văd Arhanghelii de mâine,
Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinti nedrepte
Si’ntregului dezmăt ce cântă pe-ale nemerniciei trepte…

Sus torta sufletelor voastre, copii cu suflete curate,
Ca să puteti curma tot jaful, să faceti plânsului dreptate!…
Să umpleti ocnele, pe viată, cu-acei nemernici si misei
Ce’nfometează tara toată, ca să se ghiftuiască ei!…

Vasile Militaru, 1937

Biserica lui Horia Sima

"Biserica lui Horia Sima"

Cum intri in biserica, la loc de cinste, pe peretele din dreapta, pictura lui Avram Iancu pazeste intrarea. Daca treci de el, de pe urmatorul perete te privesc ochii vigilenti ai lui Horea, Closca si Crisan. In acest “cuib de patriotism”, intr-o casa din apropiere a locuit cativa ani Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare. In ’34 a fost ridicat pridvorul bisericii purtand insemnele Legionare, cimentate ulterior, iar in ’36 la sfintirea bisericii a participat si un grup de tineri legionari.
Aproape, cum zic ardelenii, la vreo 30 de kilometri de Deva se afla municipiul Brad. In biroul sau, preotul ne spune povestea sfantului locas: “Biserica s-a ridicat in ’33 pe o mai veche biserica, construita in 1787. S-a cladit peste oasele Protopopului Nicolae Mihaltan, care a participat la inmormantarea lui Avram Iancu. Mormantul sau a fost mutat acum, dar oasele au ramas inca sub biserica”. Vazand ca suntem nerabdatori sa vizitam biserica, parintele ne conduce printre cruci spre intrare: “La noi la moti, cimitirul trebuie neaparat sa fie in jurul bisericii. Cimitirul nostru se intinde pe deal cam vreo cinci hectare si la fiecare Paste, seara, oamenii aprind cate o lumanare la fiecare. Noaptea aceea este cat o mare de lumanari!”. Citeşte în continuare »

MOȚA-MARIN: PREZENT!

Moța-Marin: Funeralii…

 Page 6 of 6  « First  ... « 2  3  4  5  6