Morala prisosului şi economia creştină
Legea legionară a ajutorului reciproc, cum e formulată în „Cărticica ÅŸefului de cuib”, are un înÅ£eles mai larg, decât de simÂplă lege morală. Un legionar nu-ÅŸi ajută camaradul aflat în nevoie, din ce îi prisoÂseÅŸte. Acesta e un principiu de morală burgheză, care nu poate opera decât cu o eficaÂcitate foarte limitată. Criteriul prisosului este prea legat de variaÅ£ia nevoilor individului, pentru ca să poată constitui cu minimum de obiectivitate măcar, un prinÂcipiu de etică socială, mai largă. Asta dinÂtr’un punct de vedere. Din alt punct de vedere, morala aceasta a prisosului, este atât de comodă, încât nu mai e morală.
Nu spunem asta ca să facem un paraÂdox, ci ca să precizăm un adevăr, acolo unde e comoditate, nu e obligaÅ£ie ÅŸi unde nu e obligaÅ£ie, nu e morală. Pentru că, niÂmeni nu a văzut până astăzi, morală de plăcere. Când morala devine plăcere, nu mai e morală. Se numeÅŸte, egoism… Åži de! Egoismul nu prea se împacă cu morala.
Dar cineva ne-ar putea obiecta că ajuÂtorul din prisos, nu este întotdeauna întoÂvărăşit de plăcerea celui ce-l face. Ceeace este perfect adevărat. Insă atunci este înÂtovărăşit de indiferenţă ÅŸi, pentru morală, acest fapt este ÅŸi mai grav. Nu există de cât un singur caz mai emoÅ£ionant de ajutor din prisos: acela întovărăşit de durere. Acesta însă, este ajutorul sgârciÅ£ilor ÅŸi la el nu apelează nimeni, fiindcă sgârcitul nu e om. El nu se defineÅŸte prin acel faimos: zoon politikon, ci printr’o însuÅŸire anti socială. Meteahna lui, îl pune aÅŸa dar, în afara societăţii.
Ajutorul legionar, nu se întemeiază pe principiul prisosului, ci pe acela al conÂstrângerii. Un legionar, nu-ÅŸi ajută camaÂradul din ceeace îi prisoseÅŸte, ci din ceeace are. Deaceia legea ajutorului legionar, aÅŸa cum în înÅ£elepciunea sa a formulat-o CăÂpitanul, este adevărata lege morală a ajuÂtorului datorit aproapelui. Datorit — să ne înÅ£elegem — nu oferit, pentrucă nu-Å£i face trebuinţă Å£ie, pentrucă acest gest îţi gâdilă orgoliul.
Ajutorul legionar restabileÅŸte deci, înÂÅ£elesul primar — de obligaÅ£ie — al legii creÅŸtine. Dar acest înÅ£eles e mai larg decât cel moral. ObligaÅ£ia de ajutorare a oameÂnilor între ei, este primul principiu de economie al comunităţii creÅŸtine. Din apliÂcarea lui s’au născut primii negustori ÅŸi înÂtreprinzători ai lumii creÅŸtine ÅŸi toată acea prosperitate ÅŸi armonie a ei, pe care străinii au urît-o ÅŸi au atacat-o în toate timpurile.
Acolo unde această obligaÅ£ie lipseÅŸte, societatea se împarte, în chip firesc, în două: o clasă de avuÅ£i ÅŸi una de nevoiaÅŸi. AvuÅ£ii monopolizează capitalurile abătându-le dela funcÅ£ia lor normală ÅŸi paralizându-le, iar nevoiaÅŸii îşi înghit veninul. De aci, „chestiunea socială” cu toate conÂsecinÅ£ele ei: greve, lupte de stradă, reÂvoluÅ£ii.
Acolo însă, unde obligaÅ£ia de ajutorare a oamenilor între ei există, nu mai e cu putinţă scindarea societăţii în avuÅ£i ÅŸi neavuÅ£i. ÃŽntr’o astfel de societate, nemonoÂpolizat de nimeni, capitalul circulă în voe prin toate straturile ei, hrănindu-le, înÂtocmai ca sângele într’un organism în care nu există privilegiul stomacului.
In această accepÅ£iune, ajutorul nu mai are aerul neonorabil ÅŸi pasiv, de pomană, ca în morala burgheză, ci înÅ£elesul de agent economic activ, creator de bunuri. Un astfel de ajutor este, de pildă, gestul oricărui român care smulge o întreprinÂdere din mâinile jidanilor, dăruind-o prin acest fapt naÅ£iei. ÃŽnseamnă asta poÂmană? Nu. Asta nu înseamnă decât, revitalizarea unui capital sleit de greul somn al monopolului.
AÅŸa dar, să ne înÅ£elegem: ajutorul leÂgionar, nu este un fel liberal ÅŸi comod de a face pomană, ci reînsufleÅ£irea veÂchiului principiu creÅŸtin de economie politică: cine dă, lui îşi dă.
Luca DUMITRESCU
Universul Literar, Sâmbătă, 2 Noembrie 1940Â
November 3, 2012
· admin · One Comment
Posted in: Mişcarea Legionară
One Response
Juan - January 1, 2013
Cu parere de rau o spun,cuvintele de mai jos sunt ale unui vluopi foarte siret.Si atentie:omul nu se judeca dupa vorbe ci dupa fapte.Corneliu Codreanu vorbea frumos si faptuia la fel de frumos.La H.S ,faptele au distrus Legiunea:cititi si voi ce vrajba bagase intre legionarii din Germania,numai ca sa afle cine il tradeaza:aceleasi tactici de interogari cu batai si schingiuiri pe care le foloseau comunistii le folosea si el:sunt atatea marturii.O javra si un criminal,un spion nenorocit care a transformat Legiunea in coloana a 5 nazista,sperand ca pune mana pe puterea absoluta,nedeosebindu-se cu nimic de Horthy,ba poate ca era mai prost.A avut o minte de gaina,fiind foarte fantezist si prea naiv.Horia Sima este o tipologie rara,un criminal naiv,un aerian.De fapt,nu ai avea ce sa ceri de la un filolog,profesor de romana care face greseli grave de gramatica in scrierile sale.Se stie cum a fost facut pierdut prin munti Corneliu Georgescu.Cei care il bravati,mai bine va duceti in padure si va inchinati unui vluopi.Si judecati omul dupa fapte,nu dupa vorbe.Scrierile lui H.S sunt egale cu zero.Daca era cineva,facea si el o tabara de munca legionara,educatie legionara,dar ce poti sa ceri de la un intrigant si manipulant notoriu?
Leave a Reply