De după zăbrele, întind
O mână și-aștept să suspine;
Și caut, prin noapte, cu jind
Spre lume, spre casă, spre tine.
Și caut, în temnița grea,
Să-ți aflu, iubito, lumina,
Căci steaua destinului, stea
E’n lanțuri și-o spurcă rugina.
De după zăbrele, încerc
O mare și sfântă demență:
Să chiui, să fulger, să merg
Cu-a patriei mele cadență -
Și’nchis, peste ziduri să sar,
In saltul sublim al iubirii,
Și’n cale, plângând, să-ți presar
Toți macii și toți trandafirii…
Sergiu Grossu
Inchisoarea Jilava, vara anului 1959
Revista Scriitorilor Români. Nr. 15, 1978, Munchen
