AŞTEPTĂM PORUNCĂ de Partenie Mutescu
"AŞTEPTĂM PORUNCĂ..."
In Bucovina ta cu vechi stejari
Şi piepturi oţelite de prigoane,
Batalioane de legionari
Stau treji şi-aşteaptă ordin, Căpitane.
Un semn aşteaptă toţi şi vor porni
Să lupte pentru Tine mic şi mare
Si de n’or fi de-ajuns, s’or răscoli
Si morţii din morminte seculare.
Că s’or schimba stejarii în flăcăi
Cu piepturi largi şi frunţi în cer înfipte;
Vor hohoti de chiot munţi şi văi
Ca’n vremea voevozilor din cripte…
Şi vor cădea duşmanii toţi cum cad,
Sub ascuţişuri aspre de topoare,
Bătrânii nostri codri verzi de brad
Trântiţi de poftele străine şi trădare.
Cu fruntea’nsângerată’n lupte şi prigoane
Aşteaptă codrii de stejari porunci de luptă, Căpitane.
Partenie MUTESCU
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul III, Nr. 5, 1937
December 18, 2010
· 
admin · 
3 Comments
Posted in: Mişcarea Legionară
3 Responses
Doamne odihnestel!
Cred ca e timpul si pentru noi sa aducem ceva nou in tara asta. Poate ar fi bine sa ascultam la lectiile trecutului mai intai!
Elisa
Am o poza din iarna lui 1954, “In care maldarele de zaadpa depaseau inaltimea unui tramvai”
Si eu as vrea poza, dar ar fi si mai frumos dac-ar putea s-apara-n blog ca s-o putem vedea cu totii. Cand a-nceput sa ninga ma aflam in oras, fiindca Scoala Germana era pe strada Luterana la nr. 2, in curtea Bisersicii Evanghelice. N-a mai mers nici tramva si nici autobuz sau troleibuz, a trebuit deci se vin pe jos.Zapada la noi pe strada a ajuns, chiar in fata casei noastre, pana la etajul intai, astfel incat ptr. prima data ne puteam uita in dormitoarele vecinilor, desi casele au Hochparterre , dar numai pe partea de vizavi a strazii. Vecinul, avocatul N. Beldie, a trebuit doar sa batatoreasc-un pic zaadpa, si gata a fost partia, ca sa ne dam cu saniuta si, mamaaa, ce concursuri! Pe partea noastra fiind mai mica, am facut cazemate si catacombe, unde ne-am jucat pana in primavara.A fost intr-adevar o iarna minunata si absolut de neuitat.
Delia Marc -Nu, nu ma refer la mica cofetarie particulara de pe Eminescu, ci intr-adevar la una de pe Calea Dorobantilor, pe partea dreapta, cand ma duceam la Balet, venind cu tramvaiul 26 din Vatra Luminoasa pe Stefan cel Mare si pe partea stanga cand ieseam.Studioul dnei Penescu era pe str. Brazilia, cotind pe strada Madrid, exact in fund , doar sa treci strada. Intrai in curte pe partea dreapta a cladirii si intrai la stranga la subsol. N-aveam dusuri, ci doar o mica salita sa ne schimbam hainele si o toaleta. La pian canta insa dna Iser, sora pictorului Josif Iser, iar ajutoarea organizatorica era dna Lulu, fiica unui General, tot un FOST . Maestrul Filip facea niste papuci de balerina f. frumosi si de calitate, in comparatie cu ce-am vazut apoi si prin Germania.Intr-o zi a aparut Pastorel Ionescu, casatorit acum cu o colega de-a mea, Ioana Casetti, fosta sotie a regizorului de TV Lazarov. El trebuie sa mai stie, fiindca eu eram mai mica, sa fi avut vreo 14 ani, dar nu erau decat vre-o doi baieti la noi iar el era un tanar f. bine ca si frumosul sot al dnei Penescu, dl. Genatini, un italian care nu muncea. Am avut doua colege f. frumoase, fiecare in felul ei, care-au murit f. devreme: pe Rolanda, o fata f. subtire si sofisticata, balerina talentata, care s-a maritat cu un violonist de la Filarmonie, dar a murit de cancer, si pe Wanda, o fata blonda ci ochii verzi, ce se uita un pic crucis, rusoaica albva, ce a murit la cutremur.Uneori, cand ieseam, mama imi dadea cate-o prajitura, la unul din ultimii meseriasi particulari, cofetarul de pe Dorobanti, vizavi, intre strada Amman si Intr. Ar Ah, ce Cataifuri Niste patratele de vreu 5 5 cm, umplute cu frisca, acoperite cu un capac dintr-un aluat crocant in forma de vermicelli , deci niste macaroane f. f. fine Dar ce Eclairuri, Savarine, Sarailii. Avea niste Piersici facute din martipan, o minune.
Alta cofetarie buna era la Scala, dar aceea nu era asa de sic , cat a fost cea de la Nestor . Mai tarziu s-a deschis una in Blocul Turn de langa Palat. Acolo avea Amandine, Joffre si Mascote bune.Acum 2 ani am cautat mult pana sa dau de o cofetarie-n centru ajungand la una f. mica in Piata Amzei, care are si Laborator propriu se lauda vanzatoarea, dar nici macar un loc sa stai Ce pacat.Mai tarziu s-a deschis Barul Katanga pe Bulevardul Magheru, dar acolo era lume mai dubioasa si pestrita Si apoi s-a mai deschis Casata , visavis, mai spre Piata Romana, in care astazi este McDonalds-ul, daca nu ma-nsel.Mutlumesc Delia Marc si ptr. indicare cartii lui Victoria Dragu Dimitriu.
Poetul Mihai Cantuniari descrie-n cartea lui Barbatul si cele 3 morti ale sale cum decade si apune -o clasa de mari burghezi , cam ca-n romanul Ghepardul al lui Tomasso di Lampedusa. Familia lui a mai posedat inca prin anii ’60, o VIE si o VILA la BREAZA care s-au pierdut pe parcurs Ma impresionat f. mult o fraza care zice totul: Imbatranind tacut pe Canapele roase . Cata pasivitate si cata resemnare Cristian Tantareanu s-a casatorit cu Doina, fata Arh. Smantanescu de la coltul unei strazi vecine cu a mea, moarta prin 1984, la numai 40 de ani de cancer. Asa si-a inceput el cariera de imbogatire Un alt vecin nou venit prin anii ’80 este un taran badaran afacerist, care-a castigat cu taxiul Fosta proprietareasa a facut prostia sa-si vanda casa ajungand la sfarsit in strada murind, f. saraca Alt vecin mi-a devenit fostul nostru SECTORIST, probabil cu ajutorul lui Secu . Si el s-a facut dupa ’90 taximetrist avand bani cu carul Cam asta este societatea noua, o RASTURNARE de CLASE si OAMENI.
Leave a Reply