RICHMOND, UN ORAȘ DESPUIAT DE ISTORIE…
RICHMOND, VIRGINIA, UN ORAȘ DESPUIAT DE ISTORIE: IERI ȘI AZI ÎN IMAGINI...
Oare ce s’ar întâmpla dacă Statuia Aviatorilor, Arcul de Triumf, statuile lui Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu, Eminescu sau Spiru Haret din București vor fi distruse, așa cum s’a petrecut în ultimii ani în Richmond, fosta capitală a Statelor Confederate, unde toate monumentele au fost puse la pământ? Ce răspuns veți avea la smârcurile de iarbă decrelată ce vor acoperi locul acestor monumente de valoare inestimabilă, martore în timp ale istoriei? Cum ați caracteriza un act atât de barbar și primitiv al unei minorități care vă îndepărtează cultura și istoria prin forța intimidării și prin mijloace necivilizate care pur și simplu nu pot fi descrise? Cum? Ce atitudine veți lua în fața unei alternative atât de monstruoase?
Poate că aceasta va fi o lecție bună pentru unii și, sperăm că vor putea învăța ceva din ea…
Este povestea tragică a orașului Richmond; cu siguranță, nimeni nu vrea ca această poveste să se repete și să devină povestea orașelor lor…
Dar povestea orașului Richmond nu este doar una singulară a ceea ce s’a întâmplat într’un singur oraș din America; este o poveste multiplicată la scară națională, în alte orașe, sate, cimitire sau locuri în care zeci de mii de simboluri ale sudului au fost distruse și desacralizate de mișcarea stângii ateie care a provocat atâtea orori.
De aceea, nu lăsați ca moștenirea strămoșilor să fie distrusă și terfelită de progresismul actual! Pentru că, dacă nu vom fi apărătorii valorilor moștenite de la strămoși, ne vom trezi într’un imens hău al istoriei, într’un vid care ne va înconjura conștiința, despuiați și de Adevăr, dar și de Libertate…
În ciuda sondajelor repetate care au demonstrat că majoritatea populației din statul Virginia s’a opus distrugerii monumentelor în nu mai puțin de nouă (9) referendumuri (cetățenii votând în mod covârșitor pentru menținerea memorialelor confederate din statul Virginia și capitala sa, Richmond), răzvrătiții din conducerea orașului, treziți dintr’o dată de „justiția socială” și încurajați în plus de cele câteva sute de vandali extremiști și anarhiști pripășiți, au dat cu nerușinare frâu liber fărădelegilor și actelor de profanare, scenariu de final al distrugerii monumentelor confederate. Amintim doar în paranteză că proporția albilor din statul Virginia este de aprox. 64.95 %, în timp ce afro-americanii (negrii) constituie circa 19.01 %, după cum rezultă din statisticile recente care privesc statul Virginia (2022), restul fiind un conglomerat de alte rase: hispanici, latini și asiatici.
Read the rest of this post »
April 19, 2024
· 
admin · 
No Comments
Posted in: La ordinea zilei
Protected: THE PATH OF DISTRUCTION…
April 6, 2024
· admin · Enter your password to view comments.
Posted in: La ordinea zilei
Protected: RICHMOND, A CITY LEFT WITHOUT HISTORY…
April 5, 2024
· admin · Enter your password to view comments.
Posted in: La ordinea zilei, Restituiri
LA PUTNA PLÂNGE ȘTEFAN VOEVOD…
Astăzi, 24 Ianuarie, se împlinesc 165 de ani de la Ziua Unirii Principatelor Române (Țara Românească și Moldova), sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. O zi de importanță deosebită și preludiu al Prea Dreptei Mari Uniri din 1918 de reîntregire națională. Și totuși, în sunetele fanfarei care ne răscolește toate fibrele ființei de mândrie sărbătorind actul istoric petrecut cu 165 de ani în urmă, uităm că trecem într’un nou an cu aceiași durere nestăpânită a despărțirii de frații rămași în afara fruntariilor naționale, Românii desțărați, cotropiți sau vânduți din interese meschine.
Pecetea Românească se întinde până în oblâncurile Nistrului, și cu toate acestea, pământul Basarabiei (al zisei Republici Moldova de azi), încă lipsește de la trupul Țării-Mamă, părăsit și necontestat de sluții și miopii intereselor românești, la care se adaogă rușinosul act de oroare semnat ulterior fără nici o adjudecare, care-i ciuntește provinciile străbune Cahul, Ismail și Cetatea Albă în folosul unei țări străine. Un act de trădare – i-am spune noi – lăsat în plata Domnului de urmașii care au tot venit la conducerea României, din aceleași interese de care am amintit. O ciuntire fără precedent, fără capete tăiate, ascunsă; frații noștri din aceste provincii au rămas cu steagul la piept, cu învățăturile, cu tradițiile și obiceiurile moștenite de câteva milenii, și cu aceiași credință și speranță că într’o zi, bunul Dumnezeu se va îndura și de ei să le aducă un Ștefan miruitor, mesianic, cu paloș izbăvitor care să-i repună în drepturile lor pământești și românești. Suferința acestora se îngeamănă cu cea a fraților din Bucovina de Nord, minunata Țară a Fagilor, despărțită și ea prin rapt și cotropită de același stat, unde desnaționalizarea cunoaște de mulți ani o adevărată tragedie prin măsurile antiromânești adoptate. Nu am văzut proteste serioase din partea guvernului român împotriva acestor măsuri, nici demersuri sau eforturi legitime de contestare în vreun fel oarecare pentru aceste teritorii istorice; guvernanților, obosiți de goana nebună după agoniseli de toate cele, acest detaliu le pare puțin important! Dezonorantă atitudine! Iar faptul că nu am înregistrat nici o atitudine conciliantă serioasă nici pentru ceilalți frați de-ai noștri din Cadrilater, din Tribalia (sudul Dunării și Timoc) – răstigniți și surghiuniți continuu de autorități, unde nelegiuirile se țin lanț împotriva lor, înjosiți și îndepărtați de autorități – spune mult despre cei care ne conduc.
Oare, nu vor să supere Uniunea!?
Credem, ca Români, credem și susținem fără nici un echivoc alipirea tuturor pământurilor românești, înditruiți de înaintașii ce s’au jertfit pentru ele și au plătit eroic cu sângele lor!
La Putna, fraților, plânge Ștefan Voevod!
Nicolae NIȚĂ
- Alt strigăt în pustiu: Despre un marș și despre Unire…
January 23, 2024
· admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei
DOINĂ – Vasile Alecsandri
Doină, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene’n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!.
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!.
De-aş avea o bălăioară
‘Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m’aş privighetoare
De-aş cânta noaptea’n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doină, doiniță!
De-aş avea o puşculiţă
Şi trei glonți în punguliţă
Ş’o sorioară de bărdiţă!
De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
January 17, 2024
· admin · No Comments
Posted in: Restituiri
Radu Gyr – BALADĂ PENTRU EMINESCU
Te-au slăvit în cărţi şi în poeme
Şi te-au înălţat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune şi zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră
Care sparge piscul viforos,
Şi fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.
Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme.
Făt-Frumos, ţi-au pus în mâini hanger.
Şi-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole şi răzvrătiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zării,
Paşii tăi pe unde te-au fost dus,
Şi’nsetat pe drumurile Ţării
Dibui urma ta de blând Iisus.
January 15, 2024
· admin · No Comments
Posted in: Restituiri
UN ROMÂN ÎN AMERICA: TEODOR ANDRICA
Jurnalistul, corespondentul de război și fondatorul Asociației de Arte Populare din Cleveland, Theodore Andrica a fost redactor la ziarul The Cleveland Press (rubrica Ethnic Nationalities – Naționalități Etnice) din 1927 până în 1973.
Născut în satul românesc Radna din județul Arad la 9 August 1900, Teodor Andrica avea nouăsprezece ani când a emigrat în Statele Unite în 1920.
În primăvara anului 1927, Andrica a mers la departamentul editorial al ziarului The Cleveland Press pentru a înregistra o plângere la redactorul-șef Louis B. Seltzer. Andrica a subliniat că, deși comunitățile de imigranți din oraș reprezintă 60% din populația Clevelandului, ziarul a scris foarte puțin despre aceste comunități. Condamnați și dați deoparte ca „străini”, imigranții din Cleveland s’au simțit lipsiți de legături și de colaborările necesare pentru a se asimila. Andrica a subliniat că prezentarea unor rubrici de știri relevante pentru astfel de persoane lipsite de drepturi, ar îmbunătăți moralul și ar facilita integrarea.
Seltzer a fost de acord și l-a angajat pe Andrica ca „reporter etnic” al publicației. În următorii 46 de ani, până la pensionarea sa în 1973, Andrica a raportat evenimente importante din cartierele vibrante de imigranți ale orașului în rubricile sale „100 de ani de naționalități în Cleveland” și „În jurul lumii în Cleveland”. Andrica a scris și despre românii americani și comunitățile lor din Cleveland, studiu publicat inițial în 1977 de Cleveland State University Cleveland Ethnic Heritage Studies.
Read the rest of this post »
January 13, 2024
· admin · No Comments
Posted in: Restituiri
MOȚA – MARIN : PREZENT!
MOȚA ȘI MARIN
Buna Vestire (număr comemorativ). Anul II, Nr. 262, Sâmbătă 15 Ianuarie 1938
Moța şi Marin au căzut, pentru Cruce şi pentru Legiune, departe de Patria lor, acolo unde «se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos».
Au apărat Crucea acolo unde se lovea în Ea. Au dus sânge românesc, tânăr şi curat, pentru ca să-l verse întru răscumpărarea păcatelor care s’au aşezat în calea Mântuirii Neamului românesc.
Au simțit în toată ființa lor că nu se vor mai întoarce.
S’au gândit cu mult dor la cei de-acasă. Icoana copilaşilor i-a venit în minte lui Ion I. Moța atunci când se apropia ceasul morții. Chipul părinților, al mamelor şi al soțiilor, a venit să le mângâie fruntea, când venea deslegarea de cele pământene.
Ionel Moța îşi auzea copilaşii cum îl strigă de departe:
—Tăticule dragă, nu pleca!
În firea lui de om s’a cutremurat. N’avea păcate personale de ispăşit. Tinerețea şi-a trăit-o în sbucium, în închisori, în primejdie de moarte.
Alături de el, fratele de credință şi de moarte, Vasile Marin, şi-a adus aminte de toate. Şi el, Vasile Marin, cel care se veselea în fața primejdiei, a simțit sguduituri puternice în ceasul de cuminecare cu slava lui Dumnezeu.
January 12, 2024
· admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei, Mişcarea Legionară
I. G. Dimitriu – M O Ț A
M O Ț A
Se cerne foc şi pară din văzduh
Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii,
În luptă cruntă-s prinşi legionarii,
Pluteşte peste toate-al morții duh,
Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii.
Trăznesc mașini din fund de iad scăpate,
Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări
Şi păsări de oțel din vânătări
Vuesc cu moartea greu îmbrățişate.
În şanț veghează Moța, serafim,
Şi-aşteaptă al destinului mister.
Răvaş trimite’n țară, cum să fim,
Viteazul fără seamăn, cavaler,
Ca țara-atât de scumpă’n cari trăim,
S’o facem soare lucitor pe cer.
I. G. DIMITRIU
Vezi și: MOȚA – MARIN: PREZENT!
January 12, 2024
· admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei, Mişcarea Legionară
PRINOS DE LACRIMI ȘI RUGĂCIUNI…
PRINOS DE LACRIMI ȘI RUGĂCIUNI: MOȚA – MARIN
«Până acum, Românii au separat prea mult istoria de cer. Din cauza suferințelor trecutului, ei s’au refugiat în absolutul cerului, în împărăția valorilor transcendentale, şi au relativizat istoria. Dovada acestei stări de spirit e mulțimea şi frumusețea mânăstirilor, cel mai însemnat tezaur al spiritualității noastre din trecut. Românii au ridicat mânăstiri şi schituri, metocuri şi troițe, dar n’au clădit palate şi oraşe. Fiindcă ei n’au crezut în permanența stărilor istorice. Mângâierea lor au fost natura largă, cosmosul şi mai ales cerul. Istoria era doar locul vicisitudinilor și trecătorului. Dar din cauza acestui absenteism istoric, noi am risca să fim astăzi distruşi. În epoca modernă, nu se mai poate face abstracție de istorie decât sub pedeapsa morții integrale. Sensul actual al vieții românești trebuie să fie deci luarea istoriei în serios prin împlântarea viguroasă în corpul ei tremurător a unor țărușe de absolut. Însă tocmai aceasta au făcut-o Moța și Marin! Ei au pus capăt atitudinii, după care istoria nu exista pentru noi ori era numai imperiul umbrelor. Moța și Marin au reabilitat istoria în ochii Românilor. Coborîrea absolutului pe pământ, fără a păgubi cerului, iată înțelesul faptei lor. Ei și ceilalți – șapte cruciați – au plecat, ca odinioară legendarul Ban Mărăcine și Spătarul Coman, să ducă expresia dârzeniei românești, care vrea să reia istoria în posesie, dându-i consistența marilor credințe. Moța și Marin au coborît deci în istoria românească ceva din absolutul, pe care până acum Românii îl rezervaseră aproape numai cerului. Ei au adus pe pământul istoriei românești permanențele transfigurate ale absoluturilor cerești. Acesta e tâlcul, pentru care ei participă la realitatea Arhanghelilor!»
Vasile BĂNCILĂ
Read the rest of this post »
January 10, 2024
· admin · No Comments
Posted in: La ordinea zilei, Mişcarea Legionară
