Nicadorii, Decemvirii
"Vor lumina peste veacuri Impărăţia Legionară..."
“Daca suferinta neamului nu poate fi stinsa prin alte mijloace decât prin cele ale
daruirii de sine, atunci un om constient trebuie sa-si ia aceasta raspundere cu
toate consecintele care decurg”.
16 Noembrie: 80 de ani dela moartea lui Tudose Popescu
Tudose Popescu - Necrolog
• De confluenţă: O evocare… (ziarul “Curentul”, Noembrie 1940)
“Ajutorul Legionar” – înscrieri (1940)
- “Ajutorul Legionar”, 1940
Alături de Moţa şi încă trei…
- “Ne-au crestat feţele şi frunţile…”
Credeţi că noi nu putem…?
- “Credeţi că noi nu putem…?”
Canalia din mijlocul Românilor
Corneliu Zelea Codreanu
Vor vedea Biruinţa legionară. Si în ziua aceea, desarmaţi, biruiţi, zăpăciţi – aşa infami cum sunt – vor încerca să strige: “Trăiască Legionarii!”
Aveţi cuvântul meu că le vom răspunde: “Inapoi canalii!”
Căci după sute de ani de triumf a Canaliei, a sosit ceasul ca ea, CANALIA din mijlocul Românilor, să fie strivită!
Corneliu Zelea Codreanu
“Ajutorul Legionar”
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
Citeşte în continuare »
La cantinele din Capitală s’au dat eri 3071 mese
Facsimil
Eri, la cele 11 cantine scolare din cuprinsul municipiului, a fost servit acelas număr de mese ca si în ziua de 21 Oct., crt, adica 1525. Mesele au fost deasemeni împărtite copiilor sărmani, cari fie că situatia pauperă a părintilor nu le permit o masă omenească, fie că parintii lor se află concentrati, sau nu au de lucru. La aceste cantine li se serveste o masă consistentă, compusă dintr’o supă si o mâncare.
La cantina “Voevodul Mihai” au fost servite pe ziua de 21 Oct., 647 de mese refugiatilor, 245 intelectualilor si 503 mese la muncitori, în total 1396 de mese.
La cantina “Abator” s’au servit dimineata 67 ceaiuri, iar la prânz 150 de mese.
Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Noua), Nr. 11, Joi 24 Octombrie 1940
PRIMA TABÃRÃ DE MUNCÃ – 8 MAI 1924
Prima tabără de muncă
În ziua de 8 Mai am plecat, unii cu trenul, altii pe jos. Total 26.
N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealtã, nici bani, nici mâncare. Am tras la Lascãr, care ne astepta bucuros.
– Bine ati venit, Domnilor, cãci târgul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate, vãzându-vã, îsi vor mai tãia din obrãznicie. Noi, o mânã de crestini, suntem terorizati de ei.
În sfârsit s-au format mai multe delegatii care sã meargã pe la casele crestinilor sã cearã cu împrumut sape, hârlete si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a fãcut o rugãciune. Mai mult de o sãptãmânã am muncit cu totii, sã ajungem la pãmântul sãnãtos, cãci spre nenorocul nostru pe locul ace la, timp de 50 de ani tot târgul aruncase gunoi care ajunsese în unele locuri pânã la 2 m grosime. Ajutati de câtiva cãrãmidari de meserie, dintre care mi-aduc cu drag aminte de mos Chirosca, am început sã frãmântãm lutul si sã facem cãrãmizi. Eram împãrtiti în echipe de câte 5 si fiecare fãceam câte 600 de cãrãmizi, în total 3.000 de cãrãmizi pe zi. Citeşte în continuare »
